rapirea din serai


Una dintre expresiile mele preferate este asta: “hai sa-ti arat rapirea din serai” si poate insemna orice, de la “am chef sa fim doar noi doi, si sa ne futem” pana la “vii cu mine, sau te ia mama naibii”.

Pentru cine nu stie,  e vorba de fapt de o opera. Doua fete sunt rapite din seraiul lui Selim Pasa de catre iubitii lor. Parca.
Mai era o poveste si despre rapirea sabinelor, pe care mai intai le-au rapit romanii, apoi sabinii au venit dupa ele si le-au rapit inapoi. Doar ca lor le-a placut ce le-au facut romanii, si-au vrut sa ramana cu ei. Plm. Nu asta e important.
Important este impactul acestei carpete ca asa ii zice, in cultura noastra. Pe vremuri nu erai smecher daca n-aveai rapirea din serai latita pe perete. Nu existai din pdv social daca nu aveai in sufragerie carpeta cu cerbi si in dormitor aia cu rapirea din serai. Nu a existat casa de-a colegilor mei cu familii ne-intelectuale, in care sa intru si sa nu vad carpetele sus-mentionate, plus mileuri, plus bibelouri, plus pestele de sticla de pe TV.

Dintre bibelouri vreau sa reamintesc acum: betivul care se tine de stalp si pe care il latra un caine, cainii in diverse ipostaze, iepurasul cu o labuta ridicata, pisicile, balerina, contesa si contele (ea sezanda el in picioare), contesa si contele dansand, pescarul, fetita, baietelul si gata, ca le stiti si voi.
Nu dau acuma cu pula in aia care le-au avut in casa, asta e. Parintii de la tara fac chestii d-astea. Nici macar eu, care ma laud ca provin dintr-o familie destupata, n-am scapat de camera cu peretii bleu si de aia cu peretii roz. Thk God ca macar sufrageria era alba. Intotdeauna a fost alba, cel mult alb-galbui, alb-bejuliu.

Si ca s fiu sincera pana la capat, cred ca am fost privata de o copilarie fericita inconjurata de carpete si bibelouri si mileuri, pentru simplul fapt ca maica-mea n-a fost chiar o gospodina. Nu le-ar fi sters de praf in veci, ne-ar fi mancat de vii acarienii.

Ca sa revin la rapire: cand folosesc expresia asta cu privire la altcineva, de obicei ma refer la un centaur, care vrajeste o pitzipoanca. O duce acasa, o pune capra cu fatza la “rapirea din serai” de pe perete, si o fute. Evident, ca doar n-o ducea sa o puna capra ca sa exemplifice “carpeta cu caprioara”, pe care sper ca n-ati uitat-o. Bunica-mea Dumnezeu s-o ierte, avea si ea una cu o familie de cerbi la izvor, da’ cerul era albastru, nu roz ca in poza de mai jos, si nu era chiar in halul asta de kitchoasa. Arata pur si simplu ca o poza de familie de caprioare, fara briz-brizurile de pe margine, si cu toate culorile in spectrul normal.
Toata copilaria mea, in vacante, ma chinuiam sa dorm dupa-mesele dar cerbii aia se holbau la mine de pe perete. Pula mea, cine poa’ sa doarma in conditiile astea?

Ce vroiam sa zic nu mai stiu, cred ca doar vroiam sa fac io pe desteapta, ca de obicei.

3 responses to “rapirea din serai

  1. Fei, deci eu stiu pe una care avea la ma-sa acasa carpeta cu JFK. Nenea, nu aeroportu. Picture this: carpeta cu Kennedy. Eh?

  2. Ce comentariu smecher! ;)

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s