oboseli de mama

Am net!
Ok, so what? Oricum n-am timp de nimic, si mai ales nici chef. Sunt groaznic de obosita. Azi-noapte de exemplu nu numai ca a marait partzaila ala mic si plin de colici, dar fiica-mea a decis sa doarma cu noi, cu binecuvantarea lu’ taxu’. Asa ca toata noaptea mi-am luat calcaie in cap si genunchi in gura de la pumpkina, pentru ca ea nu doarme decat de-a curmezisul patului, si de preferat cu picioarele pe subsemnata.
Pe langa maraieli si picioare in cap, pufosul mirosea intr-un mare fel, pentru ca la un moment dat s-a cacacit. Problema e ca daca il schimb, il apuca urletele, pana reuseste sa umple pampersul la loc si sa se culce linistit. Da, stiu, copiii normali urla daca au pampersul plin, asta urla daca nu simte nimic ud la fund.
Pana m-am prins eu ca nu trebuie sa il mai schimb dupa fiecare rahat daca vreau sa adoarma vreodata…
Asa, ca povesteam despre azi-noapte. Deci pe langa maraieli, picioare in cap si o aroma de caca, pumpkina si ta-su sforaiau pe doua voci.
Ah, si la asta evident ca adaugam morfolitul tzatzelor.

Palpitant, nu?
)

Altfel nimic interesant zilele astea. Am tot despachetat, am pus la loc, am impaturit, am spalat, am spalat, am spalat.. pentru ca sunt o nebuna fixista si cum unii dintre sacii in care am ambalat tzoalele, s-au rupt la manevre, evident ca am bagat la spalat tot ce ar fi putut lua contact cu orice altceva.

In clipa asta pumpkina plange de sare bluza de pe ea, pentru ca e pedepsita si nu mai merge la serbare la var-su la scoala. Ce sa-i fac daca minte? Trebuie sa inteleaga ca nu-i ok, si cu explicatii si vorba buna vad ca nu merge.

In fine. Vanatoarea de mobila inca n-a luat sfarsit. Imi mai trebuie canapea si cateva dulapuri si comode, altfel e ok.
Am luat-o razna si toata mobila din sufragerie e alba, o sa se vada frumos cand o pune si pufosul mana pe pix si pe carioci.

In dormitor la fel am luat sifoniere albe, perdele albe, lampa alba, plus ca am asternuturi albe. Mai ales cand e soare afara am asa, o senzatie de vacanta in camera asta luminoasa. Nu stiu cum o sa fie la iarna, presupun ca o sa folosesc asternuturi colorate atunci

Pufosul e mic si din ce in ce mai grasut. Mi se pare ciudat sa am un copil asa negru, dupa pufosenia blonda si rozalie, dar e frumos si asa, brunet. Parerea mea ) Oricum s-a mai dezgalbejit si are o culoare mai normala acum, si nici nu mai are asa mult par pe umeri ) in schimb ala de pe urechi a ramas acolo. Arata in continuare ca niste urechiuse de ceva animalut mic si pufos.

dupa 2 saptamani

Pufosul sta atarnat de tzatzele mele de zici ca-i pui de cimpanzeu, pumpkina e ofticata ca nu iesim mai mult pe afara, masculul face iar pe batman, iar eu.. eu sunt atat de obosita, ca nici nu stiu cum sa descriu starea.

Apartamentul este ok, ce nu-mi place la el este faptul ca wc-ul este separat de baie, as usual, iar spatiul pt wc este minuscul. Abia ma descurc eu sa nu ma dau cu capul de pereti cand ma asez pe tron, nici nu vreau sa stiu cum se contorsioneaza masculul ca sa incapa acolo.
Altfel e frumos aici. Peste tot verdeata cat vezi cu ochii si multa liniste. Ah, si niste veverite mici si foarte simpatice care topaie peste pajistile astea din jurul blocului.
Eu aveam ceva retineri cand era vorba de statul la bloc, pentru ca m-au marcat pe viata vecinii mei cu bormasini de la mall, insa aici nu-i cazul de panica.  Se pare ca singurii care fac scandal in oras, suntem noi, posesorii de bebe urlator.

Imediat ce o sa gasesc cablul de la camera o sa proptesc si poze cu pufuletele mai putin galbejit si cu iarba din fata geamului.

In alta ordine de idei: sa-mi bag picioarele in ea de clima!
Ieri era soare si frumos, si a fost asa fix pana am iesit din casa cu bebe si cu pumpkina. Venisera sor-mea si cumnatul sa ne scoata la o plimbare, asa ca am plecat frumusel toti 5 care in sandale, cu copanele goale noi fetele si pregatiti sa scoatem limba de caldura.
Imediat ce am iesit din bloc a inceput sa picure, dar nu serios, asa.. un pic, norul de deasupra noastra nici macar nu era bleumarin sau negu, avea doar o nuanta care batea un pic spre gri, deci nu l-am luat in serios.
Big mistake! Nici n-am ajuns la coltul strazii ca deja ploua mai tare un pic. Am inceput sa coboram spre centru, cand dintr-o data a inceput sa ploua serios asa ca ne-am oprit sub un copac.
De jur-imprejurul nostru cerul era albastru si senin, doar deasupra noastra un petic de nor gri ne turna apa in cap din ce in ce mai tare. Stateam noi sub copac si radeam ca incepuse sa ploua torential, cu bulbuci, cu tunete si fulgere, exact ca-n desene animate, cand indianul ala mic avea mereu un nor deasupra capului. Am mai zis: de jur-imprejur, cerul era senin si stralucitor, doar deasupra noastra isi facea de cap.
Dupa vreo 10 minute de stat sub copac, eram uzi pana la chiloti pentru ca ploua foarte foarte tare, apoi cand ne gandeam noi ca nu mai are cum sa ploua asa mult fiindca batea si vantul si norul ala trebuia sa se miste odata de deasupra noastra, a inceput sa dea cu piatra.  Bebe dormea in carut, carutul zemuia de apa pe toate partile dar din fericire inca nu ajunsese la el.
Eu scoteam bucati de gheata din par si de pe dupa ceafa, sor-mea incerca sa o protejeze pe fi-mea cu un colt de camasa, cumnata-meu radea cu gura pana la urechi si zicea ca pune pariu ca daca se duce sa ia masina sa ne duca acasa, se opreste ploaia.

In fine, dupa inca vreo 10 minute de curatat gheata de pe noi, s-a oprit ploaia. Si a inceput sa bata vantul mai tare, ca deh.. trebuia sa ne uscam acuma, nu?

Mergeam pe strada inapoi spre casa, sa ne schimbam de haine si incaltari, iar eu nu ma gandeam decat la cantecul lui Andries, ala cu “din trei in trei sicrie, cate-o pneumonie”.

M-a mai prins o data ploaia un pic mai tarziu, cand ieseam dintr-un magazin, noroc ca am gasit acolo intamplator, folie d-aia de plastic pentru carut, macar pe pufos nu l-a mai plouat.

Astazi ma doare capul si in gat, ma doare operatia, ma doare spatele si ma dor tzatzele. Am uitat oare ceva? Mmmm… nope. Cam astea ma dor.

Ah, si am cumparat ieri pentru mainile mele scorojite de atata spalat si dat cu spirt, un sapun cu vaselina. E senzational. Aproape ca mi-a reparat mainile, plus ca miroase foarte bine.
mi-am mai luat unul de corp, unul d-ala pe care scrie ca a fost facut cu dragoste si atentie undeva in Florenta si miroase a lavanda. E cam cat o caramida mai mica, daca mi-l scap cumva pe picior in baie, ajung cu piciorul in ghips la urgenta. Chiar ma gandeam sa-l tai in felii mai mici )

Cam atat acuma, ca tre’ sa pun niste ceva de pranz la facut, sa hranesc pumpkina.

Stai! Ca n-am zis: in 8 zile am slabit 8 kile. Sunt happy fiindca ma subtiez, desi pe cuvant ca nu am intentionat asta, mananc destul de mult fiindca sunt obosita, si tre’ sa compensez cumva. Cred ca de vina este faptul ca alaptez, si pufosul care are crampe, colici si chef de urlat cand mi-e si mie lumea mai draga.

gheata ceai picior

De cateva zile tot primesc felicitari de pe la prieteni. Azi imi povestea unul dintre ei cum l-a felicitat pe mascul in ziua in care am nascut, si cat de fericit era masculul si cum sarbatorea el si era congratulat de catre toata lumea.

Si mi-am dat seama ca nu-i corect. Eu l-am carat 9 luni, eu am vomat pana mi-am dislocat amigdalele, eu am avut contractii, arsuri la stomac, mie mi s-a intins pielea ca o toba, eu am fost taiata si cusuta la loc, pe mine ma dor sanii si am rani de la supt, iar ta-su bea si primeste felicitari!

zilele de dupa ziua zet

Repede si pe scurt. Cel putin am sa incerc, fiindca sambata dimineata ne mutam si acolo n-o sa am net o vreme.

Deci am ramas inapoi in sala de nasteri.
Unde pufosul era gata imbracat cand am ajuns eu, asa ca n-am putut sa vad pe viu ce-mi explica masculul. Si anume ca fi-su e coios.” Are niste coite mari, bah dar mari!” imi zicea el mandru. Mai tarziu am avut ocazia sa ma conving si eu. Da bah, sunt mari rau!
Medicul pediatru m-a linistit si mi-a zis ca or sa se micsoreze pana la sfarsitul primului an de viata. Sper, ca i-ar fi cam greu sa umble cu oualea alea pana la genunchi )
In fine, a trebuit sa astept acolo in sala vreo 2-3 ore, timp in care anestezia mea se dusese pe apa sambetei, iar eu ma milogeam ca ultimul junkie: care imi dai si mie o doza?
Mi s-a spus ca inca nu, ca or sa-mi dea cand ma duc in salon.

Intre timp tensiunea mea si-a mai revenit un pic, ca ajunsesem la 14, cred ca s-a cam speriat anestezista in sala de operatii si-a bagat acolo sa fie )

Cu dureri si ametita, m-au tarat in salon.
Urmatoarele 2 zile au fost un cosmar, pentru ca vecina mea de salon avea vizitatori de dimineata pana seara tarziu, iar eu n-am putut dormi. Ah, iar noaptea sforaia. Rau.

In fine, in prima zi mi l-au adus pe pufos pentru cateva ore, n-a vrut sa suga, continua sa vomite lichid amniotic.
Noaptea la fel, l-au tinut asistentele in camera cu bebelusi, unde a vomat cam toata noaptea.

A doua zi n-am avut lapte destul asa ca i-au tot dat un supliment care nu contine lapte ci niste chestii, de mirosea ca mancarea pentru caini.. Pufosul de foame a mancat, dar dupa aia a vomat iarasi.
A doua seara n-am mai vrut sa-l las cu asistentele, pentru ca i-am spus aleia cu barba ca daca ii e foame pustiului sa mi-l aduca la san, si la 10 min dupa aia cand m-am tarat eu pana la el, asistenta tocmai ii daduse iar porcarie d-aia. Asa ca l-am luat cu mine.
Fiindca vecina de salon sforaia ca o drujba, mi-am bagat dopuri in urechi si l-am tinut pe pufos pe mine, ca sa simt daca ii vine sa vomite.

Ah, si dupa pranz tot in a doua zi m-am enervat si i-am zis aleia ca salonul nu-i loc de intalnire sau cafenea, ca are la dispozitie ditai’ parcul, cafeneaua de la parter plus mese si scaune pe holuri, ca sa isi intretina oaspetii. S-a ofticat dar a executat.

In fine, joi la pranz m-am dus la pompa, pentru ca nu mai vroiam sa-mi miroasa bebelusul a caine ud si pentru ca eu cred ca nu ii facea bine chestia aia, oricat de hranitoare ar fi ea, din moment ce o tot voma. Asa ca am pompat, si am pompat, pana mi-au iesit ochii din cap.
Sfarcurile aveau un inceput de rana, dar nu era foarte grav. Acolo la mulgatoare m-am intalnit cu o americanca si cu barbac-su. El frumos, bah dar frumos cu clabuci, nu alta, ea parea sa fi fost draguta dar nu-mi dadeam foarte bine seama, fiindca era foarte grasa si trasaturile nu i se vedeau foarte clar.
M-am simtit dintr-o data mai smechera cu 2 grade, cand m-au intrebat unde suntem stationati. Adicatelea vorbeam asa bine americaneza, ca au crezut ca-s de-a lor )
Au ramas uimiti cand le-am zis ca-s romanca, si mi-au zis ca planuiau in vara asta un concediu prin Europa, si ca vroiau sa ajunga si pe acolo.
Le-am urat succes si mi-am vazut de pompa mea.

Ei bine.. pana seara m-am umplut de lapte. Aveam niste tzatze de ziceai ca-s din beton. Nu mai spun cat de tare ma dureau, ca asta e deja irelevant. Eu m-am bucurat ca are ce manca haplea mic. Si a mancat, a ros la tatele mele pana mi-a dat sangele.
Vineri dupa-masa vine masculul la  mine, asta dupa ce l-am pizduit dimineata la telefon. Vine si evident ca nu-s cere scuze, ca deh, nu exista asa ceva in codul bunelor maniere de la Iesi, de unde-a venit bunica-sa.
In schimb imi zice: stii ce i-a zis moldoveanul unei gagici?
Ce? intreb eu
stii engleza?  intreaba moldoveanul
da, stiu, raspunde gagica
atunci tradu-mi si mie:  “gheatza ceai picior”

Am zis ca mor acolo in patul ala. Ca de ras mi-era imposibil din cauza operatiei, ma zvarcoleam si ma sufocam de ras pe infundate.
Ce sa mai fiu suparata pe el? De atunci de cate ori ma enerveaza imi vine in minte bancul asta si rad ca proasta inainte sa apuc sa scot vreun cuvant.

In fine, vineri seara pentru ca ramasesem singura in salon (vecina se carase acasa), nu m-am mai chinuit cu pantalonii de pijama, si-asa muream de cald cu ciorapii iadului pe mine si cu pantaloni.
Asa ca mi-am scos pantalonii si-am ramas sa ma bucur de libertate in chilotii mei din plasa, speciali ca sa se aeriseasca operatia. M-am dus la baie sa ma spal pe maini dupa ce l-am schimbat pe pufarin de izmene, si m-am surprins in oglinda de la baie.
Bah, deci Nikita in desuuri e mic copil!
Picture this: un tricou de culoarea liliacului cu decolteu adanc, cu capsele deschise pana aproape de buric intru scoaterea rapida a tzatzelor la aer (avand rani, trebuia sa stau cu ele pe afara sa se vindece mai repede).
2 tzatze imense. Huge. Mari, big ones, the mother of all boobs, stand tzepene pe restul de burta ramas.
Burta care spre deosebire de cum arata in filme, nu dispare instant imediat ce-a iesit puradelul, ci se micsoreaza treptat, de la o zi la alta, insa cate putin. Deci burta respectabila sub tzatzele descrise mai sus.
Chilotii de plasa.
Ciorapii iadului, albi, cu adeziv pe pulpa, imediat sub vanataile produse de injectii.
Clogsi albi in picioare.

Eh, viziune sexy sau nu?

Vazandu-ma in oglinda iar m-a apucat rasul, abia am reusit sa ma tarasc pana la pat din cauza durerii produse de hilizeala.
Sambata si duminica a fost liniste, frumos, eu si pufosul.
Bine in toate zilele astea a trecut pumpkina pe la spital si dimineata inainte de gradi si dupa-masa, ca sa il vada pe bebe iar sambata l-am parcat pe pufos in camera cu bebei si am iesit in parcul din fata spitalului cu pufarina.

Luni dimineata am povestit cum am plecat.
Odata ajunsa acasa, nici n-am apucat bine sa ma intind in pat, ca am primit flori din Romania. Da, matusa bebelusului cu tumoare, de anul trecut, mi-a trimis flori
M-a emotionat gestul. Noi am mai tinut legatura din cand in cand, Raducu e bine acum, gratie Bufnitoiului de serviciu, care s-a agitat pana a gasit o fundatie care sa plateasca pentru operatia lui.
In fine, masculul nu era foarte convins ca florile sunt de la matusa lui Radu, dar pana la urma n-a mai insistat )

De cateva zile suntem acasa, pufosul are colici, screme, partzaie si doarme. Pumpkina se plictiseste pentru ca nebunii astia i-au impachetat toate cartile de colorat si de citit,toate jocurile si jucariile, asa ca se uita la desene la televizor iar eu n-am cum s-o opresc.
Dupa un meci cu maica-mea ieri l-am rugat pe mascul sa o duca acasa in dimineata asta. Si a dus-o. Asa ca dupa pranz tre sa ma tarasc la gradi sa ridic pumpkina, iar pana atunci mai am o gramada de impachetat.

Asa ca inchei aici, detalii oi mai da  cand o sa mai am timp

ziua zet

Asa, ca ziceam ca ma apuc sa povestesc.

Deci se face noaptea dinainte de ziua Z. De dormit am dormit putin, chinuit, la 6 dimineata eram deja treaza de vreo ora. In drum spre spital imi veneau in minte toate riscurile alea scrise marunt pe foi, riscuri in care-am semnat eu ca-mi bag picioarele si ca mi le asum.
As fi vrut sa-i spun masculului ca in caz de crapat prematur pe masa de operatie, sa aiba grija de pumpkina. N-am indraznit sa fiu atat de patetica, pentru ca m-am gandit ca s-ar fi rastit la mine si mi-ar fi spus ca nu se va intampla nimic si sa termin cu prostiile. Asa ca am tacut dar ma gandeam in continuare ca n-am pupat fata inainte sa plec de acasa, fiindca ea inca dormea.
Si cu gandurile astea pline de veselie, paseam leganat spre spital.

Am ajuns la 7 la salile de nastere, unde m-a preluat moasa. Mi-a dat o camasa d-aia cu vedere la buci, o casca de prins parul, si niste ciorapi albi cu adeziv. M-am uitat la ea intrebator, noroc ca nu stiam cum sa zic: “facem filme porno cu gravide?” ca mi-as fi exprimat verbal nedumerirea.
Mi-a zis ea inainte sa apuc sa balmajesc eu ceva, ca-s ciorapi speciali ca sa nu fac tromboza, ciorapi pe care ii voi denumi de aici inainte “ciorapii iadului” sau CI mai pe scurt.

Echipata corespunzator, m-a intins pe un pat dotat cu perna si paturica. Mi-era somn, ma gandeam ce bine ar fi fost sa ma lase sa dorm un pic inainte de operatie. Doar ca madam moasa, a aparut cu un cateter.
Da, cine stie despre ce vorbesc, in mod sigur simte cum uretra i se face mica si pleaca acasa.
Dupa infiptul furtunetelui in adancul feminitatii mele pishecioase, m-a lasat sa ma bucur de senzatie o vreme si s-a carat intr-o directie neimportanta.
Un medic a aparut si mi-a montat o perfuzie, dupa care mi-a urat toate cele bune si s-a carat.
Masculul se uita la mine, eu ma uitam la el cu lacrimi in ochi. Ma ustura uretra de-mi venea sa plang.
Emotionati deci amandoi dar din motive diferite, asteptam.
Apare moasa si ma taraste cu pat cu tot spre sala de operatie. Masculul ramane in usa care dadea spre blocul operator, si vad ca ii cam tremurau picioarele.
Eu deja simteam ca pe langa emotia lacrimogena data de furtunel, ma cuprindea rapid panica.

Ma parcheaza intr-o sala cu o platforma mare in mijloc, langa una dintre laturi. Din platforma iese o bucata care gliseaza usor sub mine, ma ia ca pe o clatita si ma trage spre mijloc unde ma parcheaza un pic. Platforma pare sa fie dintr-un plastic dur, si e calda. Gliseaza din nou de data asta spre stanga, si ma parchaza pe un alt pat, care avea si suporturi pentru picioare. Suporturile aveau niste pernute albastre din gel.

Cu noul pat ma duce un nene spre alta sala. Unde iar ma parcheaza un pic.
Apare o tipa care-mi zice ca e anestezista de serviciu. Ii explic treaba cu anestezicul la mine, da din cap ca a priceput si ma pune sa ma aplec in fata, peste burdihan. Imi face anestezia in sira spinarii.

Intinsa din nou pe spate, admir neoanele din tavan. Mascati in bleu trec in toate directiile pe langa mine, in timp ce cineva ma impinge spre sala de operatie.

Odata ajunsa acolo, incep sa intinda paravane in fata mea. Habar n-am cine e chirurgul, aud doar o voce de femeie.  Anestezista imi sta la cap.
In cateva minute sunt intrebata daca-mi pot misca degetele de la picioare. Pot. Asa ca ma  panichez cand incepe cineva sa traga de burta mea. Dau sa racnesc la ei ca nu-s anesteziata, dar imi dau seama ca nu simt nimic din ce-mi fac.

La un moment dat, cand trageau aia mai cu spor de burta, mie-mi venea sa vomit, anestezista ma linisteste si-mi spune ca mi-a scazut tensiunea foarte repede, dar ca mi-a dat ceva ca sa imi creasca la loc, asa ca greata imi va trece imediat.
M-am simtit ca in filmele alea in care anestezistul urla la chirurg: il pierdem, i-a scazut tensiunea! Mai ales ca tensiunea mea normala e undeva in jur de 9-10, cred ca i-am bagat un pic in sperieti si eu la randul meu )

Si cum meditam eu asa la ipostaza de pacienta, vine moasa si incepe sa-mi balmajeasca ceva. Eu acuma recunosc: la germana sunt oarecum lemn, dar cumva reusesc sa ma inteleg cu tot restul lumii, mai putin cu moasa. Pentru ca vorbeste enorm de mult, pe langa subiect, si mie plm.. daca nu imi spui clar, eu nu pricep.
Spuneam deci ca balmajea madam moasa ceva din care eu am inteles doar: copil nu acuma steril doar zice. O aprob ca de obicei fara sa mai incerc sa-mi dau seama ce zice, ea pleaca, dupa care ma intorc spre anestezista: ce-a zis moasa?
Anestezista traduce prompt: a zis ca daca vreti, chirurgul va sterilizeaza chiar acum.  Panicata, o rog sa ii spuna chirugului ca NU vreau sa fiu sterilizata.
(Nu, nu mai vreau si alti copii, insa nici sterilizata n-am avut chef sa fiu)

Anestezista executa prompt, scormoneala din burta mea continua si mai cu spor, la un moment dat aud niste horcaieli, dupa care clar, un plans de bebe.
Moment in care cred ca am umplut punga legata la cateter, adica mai pe scurt: m-am pisat pe mine de emotie. Mi-au dat lacrimile si abia asteptam sa-l vad. La un moment dat o vad pe maosa trecand cu el intr-un prosop, i se vedea doar poponeata si cordonul atarnand.
Mi l-a adus cateva minute dupa aia, mic, rosu, urlator, iar mie in clipa aia mi s-a parut cel mai grozav lucru de pe suprafata pamantului. Am vazut ca-i brunet si ca are par, spre deosebire de pumpkina care era cheala ca o bila, asta avea chiar si o umbra de sprancene.
L-am pupat de cateva ori, dupa care l-a luat.
M-au curatat, m-au cusut, habar n-am ce au facut ei acolo dupa paravan, la sfarsitul operatiei a venit madam chirurg si mi-a zis ca totul e ok si mi-a urat multa sanatate si toate cele bune. N-am vazut decat ca avea ochelari cu rame rosii, ca avea inca masca pe fata.

M-au dus din nou in camera cu platforma, dupa care inapoi in camera de nastere unde ma astepta masculul cu pufosul in brate, mama si moasa.
Pufosul facuse deja baie, era imbracat, si picotea. In somn maraia aproape continuu, ca si cum l-ar fi durut ceva, si presupun ca-l dureau pana si cusaturile de la hainute, ca doar abia iesise de la caldurica.

Masculul era emotionat tot, mi-a povestit ca a venit moasa cu pufosul si i l-a pus in brate, asa plin de sange si de toate alea, cu tot cu prosop, cat a pregatit ea baita.

Restul in alt episod, ca si-asa mi-a luat doua zile sa apuc sa povestesc pana aici )

despre pufos

Tocmai eram pe punctul de a ma pupa cu Kevin Bacon pe care eu il iubesc foarte tare chiar si asa, bosorog cum e, cand o voce mi-a racnit gingas in urechea dreapta: moooooorgeeeeeen!
M-am intors sa vad cine imi strica momentul perfect (trebuie sa spun ca tot visul incercasem sa-l vrajesc pe Mr. Bacon) si-am dat cu ochii de sora cu barba.
Eh, cum e sa te trezesti brusc, tu fiind pe malul unui rau, cu Mr. Bacon imbracat in blugi stramti si parul in ochi, dupa ce toata viata l-ai iubit pe ascuns iar acum in sfarsit iti impartaseste sentimentele, deci cum ar fi sa dai cu ochii brusc de un hibrid?
Sora in cauza este un personaj despre care juri ca e un barbat cu tzatze. Are barba la fel de deasa ca masculul, miroase foarte tare a transpiratie, insa a fost foarte atenta cu mine, iar azi-dimineata la 7 fara un sfert, dupa ce eu am reusit cu chiu cu vai sa dorm toata noaptea per total vreo 3 ore, a venit sa masoare procentul de galbejeala al micului shaolin.

N-am zis? Corect, n-am zis. Pufosul mic dupa ce aproximativ o zi a avut o nuanta oarecum normala, a inceput sa vireze brusc spre portocaliu. Motiv pentru care si-a petrecut timpul labartat pe o saltea cu raze xy sau z, ca n-am retinut, raze care sa-i scada procentul de bilirubina, deci mai pe scurt: sa-l dezgalbejeasca.

Pufosul  mic seamana cu mine, evident, asa cum am si prevazut in plan, asa ca e brunet, are nasul mic si carn, ochii migdalati si capul rotund si frumos.

Cu ta-su seamana la restul fizicului de exceptie, ceea ce nu-i rau,  tinand cont ca eu sunt mica de statura, slaba si cu oase foarte mici.

Masculul incantat a si facut o poza cu talpoantele puradelului, ca sa se vada clar ca-i al lui.

Asa, hai ca divaghez. Spuneam deci ca azi la 7 fara un sfert am fost trezita in cel mai crud mod cu putinta, insa daca tot m-au trezit asa, am zis si eu ca gata, vreau acasa. Oricum azi dupa-masa mi-ar fi dat drumul sa plec, asa ca ce mi-e 7 dimineata, ce mi-e 6 dupa-masa.

Fuck! A inceput sa-mi tasneasca lapte pe pereti, deci se apropie ora mesei, tre sa ma grabesc cu batutul campilor )

Asadar am ajuns acasa. N-am apucat sa adorm bine ca a venit mama sa ma intrebe daca eu am sunat pe fix. Nu, nu sunasem, eu abia atipisem. A iesit inainte sa apuce sa citeasca clar injuraturile in privirea mea. Oricum banuiesc ca stie.

N-am apucat sa mai atipesc o data ca a venit moasa sa se impiedice de cutii si saci prin casa. A auzit ca am plecat din spital, si-a venit sa ma viziteze. Nu, nu si-a rupt gatul impiedicandu-se de cutii, desi ar fi fost interesant de vazut asta, din moment ce tot m-a trezit.

Dupa care s-a trezit pufosul cu idei cum ca i-ar fi foame. A ros o tzatza o ora, cu pauze de cacat, schimbat pampersi, cacat din nou ca daca tot era oferta, hai sa profitam..iar bagat pumnisorii in gura, urlat dupa tzatza, scremut, partzait, molfait.. the usual. Cam asa decurge la  noi o masa. Timp in care eu zambesc angelic desi am sfarcurile ingrozitor de ranite si-mi vine sa urlu, iar el se holbeaza la mine cu ochisorii aia oblici si frumosi, si intre doua scremete si un partz, zambeste stirb.

Dupa ce doua zile n-am avut lapte si-a cam facut foamea tanarul domn, dupa ce am pompat pana mi-au iesit ochii din cap, a venit laptele. Cam cat sa hranesc o sectie intreaga de neonatologie. Inca vreo doua zile imi venea sa plang si cand respiram, din cauza durerilor, insa acum e mai bine. Baga in el ca spartul, ieri la pranz a ros 2 tzatze, chiar nu inteleg UNDE intra atata lapte in el???

L-au cantarit astea acum vreo 2 zile, ca sa vada cam cat mananca la o masa. 80 de ml. Mie mi se pare enorm pentru un copil atat de mic. Si rosese atunci doar o tzatza, si nici pe aia de tot. E bine ca mananca, e bine ca ia in greutate, asa ca nu ma plang

A inceput sa maraie, tre’ sa hranesc tanarul. O sa revin si cu povestea operatiei

panica

Un pic mai devreme am facut un atac de panica. Really. D-ala cu respirat si sufocat, cu iesit ochii din orbite, cu pulsul dublat, tot tacamul. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva, nici macar cand am trecut la 2 metri de urs.
De ce? Pentru ca dupa ce ca nici azi-noapte  n-am dormit decat un pic spre dimineata din cauza stresului, astazi incercand sa dorm un pic, am inceput inevitabil sa gandesc din nou in cerc. Numai ca de data asta mi-am dat seama ca la ecografii nu i-au numarat degetelele de la maini si de la picioare.
Si pe motivul asta am facut eu atac de panica.
Really. Nu stiu ce sa fac sa prin un pic de somn, ca de adormit nu reusesc, si daca o tin tot asa, o sa sforai pe masa de operatie.

1

Mai sunt 2 saptamani pana ne mutam. Ma bucur foarte tare dar in acelasi timp simt ca o sa-mi lipseasca un pic orasul asta.
O sa imi lipseasca Doc, in mod sigur, cu amabilitatea lui putin rigida, insa mereu gata sa ne ajute. Chiar daca suntem straini, chiar daca inainte sa ne propuna sa ne mutam aici a stat o data de vorba cu mine o jumatate de ora si-atat.
Doc si bormasinile si sculele lui din care are intotdeauna cate 4-5 exemplare, asa ca huzbandul meu se trezea mereu cu cate o bormasina sau mai stiu eu ce alta dracovenie, cadou.
Eu nu am o relatie apropiata cu el, insa huzbandul da. Ma rog, adica au mai stat din cand in cand de vorba si mai ales s-au ajutat reciproc de cate ori au avut nevoie.
Nu stiu cum este noul proprietar, dar cred ca este si el destul de ok, mai ales ca ne-a ales drept chiriasi dintr-o multime de alti oameni veniti sa vada apartamentul. Chiar daca suntem straini, chiar daca nu vorbim bine germana si chiar daca huzbandul lucra abia de cateva saptamani atunci cand a fost sa vada apartamentul.

Sunt obosita, mi se invart gandurile in cerc, si incerc sa ma gandesc la altceva si nu la ziua de marti pentru ca mi-e frica de acul ala mare care urmeaza sa mi se infiga in sira spinarii, pentru ca mi-e frica de durerile post-operatorii, pentru ca astept cu atata nerabdare sa-l vad pe pufos, pentru ca o sa-mi fie dor de pumpkina cat o sa fiu in spital..