Azi dimineata instalase masculul “we sing” pe wii. Am scos unul dintre microfoane din cutie (dupa ce m-am luptat cu un cutit sa desfac mizeria aia de plastic), l-am instalat si am zis sa fac o proba.
Cine ma cunoaste stie ca daca incep eu sa cant, se ascund lupii, dar fiind doar cu pufu’ acasa am zis ca pot incerca.
Pufu batzaia in ritmul melodiilor de la tv, eu lalaiam de mama focului, ba la un moment dat cantand “mercy”, m-am zbatut mai rau ca o caracatita anchilozata 
)
Asa au trecut trei sferturi de ora, pana am observat ca pufu lingea cu mare interes niste jucarii si mi-am dat seama ca i-e foame.
Mama denaturata ce sunt..
De la oboseala mi se trage, stiu sigur. Azi-noapte deja deliram, pufu a plans cam toata noaptea din cauza dintilor, desi i-am bagat un ditai’ paracetamolul in poponeata la culcare. Iar eu chiauna, ii tot dadeam cu gel pe gingii si-i dadeam sa suga. Intre episoadele astea, visam diverse, inclusiv ca mi-a zis nu stiu ce pufosenia, sau (asta e o tema mai veche) ca pufu e de fapt o pufoasa si nu stiu de ce e fetita cand eu tineam minte ca aveam un baietel.
O iau razna, mi-e clar pana si mie )
