pufulescu

Acum cateva nopti pufu s-a ghemuit langa mine, cu capul in jos, pe burta mea si spatele lipit de mine. Mi-am adus aminte brusc de el acum un an, cand era mic si-mi indesa calcaie pe sub coaste. Acum funduletul lui imi ajungea pana la barbie, si m-au lovit emotiile cand mi-am dat seama cat de mult a crescut.

Sarcina a fost o perioada groaznica pentru ca mi-a fost rau, dar bucuria de a sti ca in mine creste o fiinta umana, este indescriptibila. Iar acum, sa il vad, sa il simt, sa ii vad zambetul dintos, sa-l vad rozandu-mi cablurile prin casa, e o bucurie inca si mai mare

Peste cateva zile pufu implineste 10 luni.

27.02

Pufu si-a descoperit astazi putza.
S-a tras de ea in toate partile cu o mutra serioasa. Stiam eu ca nu e de gluma cu baietii si putzele lor, dar vazandu-l asa concentrat m-a bufnit rasul.

Azi am fost cu pumpkina la doctor sa-i faca analizele inainte de operatie. Care nu stiu cand o sa fie, ca s-au schimbat niste date. Miercuri mergem sa ii monteze un aparat care sa masoare cantitatea de oxigen pe care o primeste in 24 de ore.
E si mai slaba ca acum 2 saptamani, are doar 17 kg. Imi vine sa plang cand o vad dezbracata, e numai piele si oase.  Azi la EKG statea intinsa pe spate, cu ventuzele alea pe piept, si ii ieseau coastele in afara de parea un schelet.

Sper din suflet ca dupa operatie sa manance mai bine si sa mai puna un pic pe ea.

De mers la scoala nu merge anul asta, slava Domnului! Din fericire n-a fost nevoie sa incerc prea tare sa o conving pe madama de la comisie, pentru ca pumpkina care a facut toate testele foarte bine, la un moment dat a inceput sa glumeasca. Eu am vazut ce face dar am lasat-o in pace, nu i-am zis ca trebuie sa fie serioasa. Asa ca de pe o plansa intreaga cu desene a imperecheat corect 90% din ele, dupa care in loc sa imperecheze un peste cu o broasca, l-a imperecheat cu o pereche de pantaloni, ca asa i s-a parut ei amuzant.
Si statea pumpkina si se tavalea de ras, iar madama aia incerca sa ii explice ca pestele nu poate face pereche cu patalonii scurti. Pumpkina cred ca vizualiza in clipa aia, pestele imbracat in pantaloni scurti, asa cum de altfel am facut si eu vazand-o razand.

Dupa ce s-au terminat testele, ma pregateam sa bag la inaintare artileria medicala, cum ca nah, probleme cu galci, urechi etc.. greutate mica pentru ca nu poate sa respire si sa manance, d-astea.
N-a fost nevoie, ca madama s-a uitat la mine cu o mutra serioasa si mi-a zis ca pumpkina are niste probleme de concentrare, ca uite, n-a fost atenta si a imperecheat pestele cu pantalonii.

N-am contrazis-o, am fost chiar fericita, desi ca o ipocrita ce sunt, am pretins ca as fi ingrijorata. )))))
Oricum mi se parea o tampenie, pumpkina face 6 ani abia pe 30 septembrie. Aia nascuti pe 1 oct merg la scoala in 2013, ea ar fi trebuit sa mearga anul asta.

Doctorita ei a fost si ea usurata cand a auzit ca nu merge la scoala anul asta, pentru ca desi e foarte inteligenta, este inca micuta. Si nu sta locului 5 minute decat daca se uita la desene. Da’ si atunci se batzaie cu scaunul.
Stiu ca se poate concentra daca vrea, dar de ce sa o indes in sistem asa repede? O sa fie mai bine pentru ea sa se duca de la anul. Acum ar fi fost cea mai mica din clasa, toti ceilalti copii ar fi avut aproape 7 ani, numai ea nici nu implinea 6.

Ah, si azi am reusit sa culc pufu. L-am bagat in patut pe la 12 fara ceva, si-a adormit la 12.50, pentru o ora jumate. Tot e ceva! Doctorita astazi mi-a zis sa nu ma mai stresez sa il culc daca nu vrea. Oricum ajunsesem la aceeasi concluzie.

Man, iar umbla cu stecherul de la lampa incercand sa-l bage in priza. Ma duc sa-l iau pe sus.

chestii

Dammit! Am implinit 3 ani de blog si am uitat sa sarbatoresc.

Tipic Blo, ce sa zic.

Pufix nu prea mai vrea sa suga, asa ca s-ar putea ca in curand sa termin cu alaptatul. Nici lapte nu prea mai am, dar nici nu incerc sa produc mai mult.
Inca nu-s foarte impacata cu gandul intarcarii, dar stiu ca e o etapa prin care trebuie sa trecem amandoi. Dintre noi doi, el e mai cool, eu ma cam pierd cu firea.
Imi plac zgomotele mici pe care le face cand suge la san, imi place cum intinde gurita nerabdator, imi place sa-l simt langa mine, imi place sa stiu ca ii dau ceva, o parte din mine. De-aia nu vreau sa il intarc inca.
Cu pumpkina mi-a fost mai usor sa iau decizia, mult mai greu sa o pun in aplicare. Ea nu manca mai nimic in afara de san, iar eu cum nu prea mai aveam lapte, sugea cat aveam apoi ma musca foarte tare. Avea aproape 11 luni cand am pus tzatza in cui.
Pufu mai are putin si face 1o luni. De cateva zile merge singur, din ce in ce mai putin ezitant, si este atat de independent si de plin de idei..

A inceput sa se aventureze singur prin casa, ceea ce inseamna ca trebuie sa il urmaresc cu ochi de vultur pentru ca omul are initiativa. Ieri incerca sa indese in priza mufa de la cablul microfonului pentru wii. Il duce capul la prostii.
Azi mi-a scos unul cate unul, aproape toate servetelele din cutie. Cand l-am intrebat ce-a facut, s-a uitat pe jos la ele, ca si cum ar fi zis:” fuck! ia uite cate servetele sunt pe jos! io le-am scos? esti sigura?”  :))

Pumpkina i-a spus ieri lu’ taxu’: “abia astept sa ma bag in patut si inainte sa adorm, sa ma gandesc romantic la baieti.” Sa-si smulga asta sprancenele si nu alta, ca e tuns asa scurt ca n-are de ce se trage.

Maine ma duc la doctor sa vad ce-mi mai face bronsita. Vad ca devenim nedespartite, si-as cam vrea sa bag divort de ea ca m-am saturat.

Ah, si azi l-am pizduit pe mascul, care de vreo 3 zile e ingrozitor. Si asta pentru ca il fute la cap baba aia cu mustata. I-am zis ca ar fi trebuit sa vina acasa si sa caute sa se relaxeze aici, sa caute caldura si intelegere, nu sa vina si sa-mi verse mie in cap mizeriile pe care le aduna el. Pot intelege ca e obosit sau ca e stresat. Nu pot intelege sa-si verse stresul pe mine.
Cica ar fi inteles. Sa vedem.

 

maro ca camila

Nu stiu de ce au facut astia o obsesie pentru culoarea camilei. Nu ca n-ar fi o culoare frumoasa- pe camile- dar scoasa din context mi se pare groaznica. Nu sta bine nici blondelor, nici brunetelor, nici roscatelor. Poate alora cu parul verde, da’ n-am vazut ca sa pot sa confirm. Mie mi se pare deprimanta. Poate din cauza ca toate camilele par triste, iar eu nu pot disocia camila de culoarea pantofilor din vitrina.

Zau ca prefer de o mie de ori pantofii aia verde-turbat decat unii camel.

Nu-mi dau seama exact de ce, dar prefer oricare alta nuanta de maro sau beige, chiar si maroul cacaniu mi se pare ca arata mai bine ca asta.

Tot din gama petelor pe ochi, luni am fost la un notariat sa-mi legalizez niste copii. Toata zona receptiei era beige. Culoarea asta ar trebui scoasa in afara legii,  zau! S-au facut studii si s-a constatat ca impinge la sinucidere. Probabil ca studiile s-au facut in scolile romanesti de dinainte de revolutie, cand toti peretii erau beige cu alb, iar profesorii sugeau viata din elevi cu o satisfactie sadica.

nah ca ) mi-am adus aminte de bancul cu Bula si vopsitul clasei. E vechi dar mi-a placut :

Invatatoarea: copii, va trebui sa zugravim clasa. Cum credeti ca ar trebui sa arate? Ia spune tu, Ionescule.
-Pai tovarasa, ar trebui sa fie toata albastra, sa avem impresia ca suntem undeva afara, iar pe tavan sa desenam un soare mare si galben.
-Bai Ionescule, stai jos! Cum sa facem clasa albastra? Nu se poate! Altcineva: tu, Popescule, ia spune tu.
-Tovarasa, eu cred ca ar trebui sa fie verde-verde ca iarba de la bunicu’ din curte. Sa ne aduca aminte de vacanta.
-Stai jos Popescule! Auzi tu, vacanta! Nu se poate, aici veniti ca sa invatati, nu sa va ganditi ca sunteti afara sau in curtea bunicilor!
Bula cu mana pe sus: io stiu, tovarasa, io stiu!
-Bine, Bula, spune tu.
-Tovarasa, eu zic sa facem asa: jumatatea de jos a peretelui o facem beige, p-orma futem o dunga maro..
Invatatoarea sare si-l smuceste din banca: nesimtitule, te duc la director sa stii!
In biroul directorului, invatatoarea se codeste sa-i spuna ce a zis Bula, asa ca il intreaba directorul. Bula raspunde:
-Am zis doar ca ar trebui sa facem partea de jos beige si la mijloc sa futem o dunga maro!
-La care directorul: pai bine bai Bula, si in partea de sus cu ce pula mea dam?

da’ cred ca-l stiati.

In fine, ziceam de culorile astea care mie mi se par deprimante. Pe cuvant ca negrul mi se pare vesel pe langa dubiosenia asta de culoare camel. Da’ ma rog, fiecare cu gustul lui.
Cred ca in Ro s-a produs la un moment dat o cantitate mult prea mare de vopsea beige, asa ca toate institutiile statului au fost obligate sa o foloseasca. Altfel nu-mi explic de ce totul arata la fel de mizerabil chiar si dupa 25 de ani.
Si chiar ca-ti vine sa te sinucizi cand vezi aceiasi pereti, aceeasi culoare deprimanta si aceiasi colegi mancatori de rahat, zi de zi.

Poate ca par sarita de pe fix, dar cand m-am dus sa vad biroul in care urma sa lucrez dupa ce faceam instructia militara, si-am vazut peretii aia (beige, evident) si birourile rapciugoase si scaunele scartzainde si covoarele tocite de pe podea, am zis ca MI nu-i de mine. Asta era joi. Luni in loc sa ma duc sa semnez contractul cu ei,  eram angajata la un  ONG.

Stai ca sar de la una la alta, aiurea. Astept sa adoarma pufu. L-am indopat, i-am dat si laptic, si l-am bagat in patut. Acum sa vedem daca se culca sau nu. Tineti-mi pumnii!

 

 

 

 

bad mom

Nu mai reusesc sa il culc pe Pufu. Nu mai vrea. Ieri m-am chinuit 4 ore sa il culc. 4!!! in conditiile in care-i picau ochii in gura de somn. Si n-am reusit.  A adormit el 20 de min in timp ce se juca. Statea in fundulet si a cazut pur si simplu cu capul intre picioare si a adormit.

Si asta a fost tot.

Azi am chemat-o pe mama sa il culce. Guess what? A adormit imediat, ticalosul.

Ori sunt o mama atat de naspa incat nu reusesc nici macar sa-mi culc copilul, ori pufu e sadic si vrea sa ma vada plangand de nervi.

sick as a dog.

Muci. Again.

Am horcait toata noaptea, am tusit, am stranutat, tot tacamul! Acum abia respir. Again.

Dupa o tura de 7 zile de amoxicilina si una imediat dupa aia, de 10 zile de eritromicina, sa vedem ce urmeaza, ca vineri am programare la doftor. La altu’ ca doctorul meu e in concediu saptamana asta.

Partea frumoasa a zilei asteia este ca pufu merge singur, de azi-dimineata. Nu-i mai e asa frica, pleaca prin casa dintr-o parte in alta, fara sa se mai sperie. Se mai impiedica, mai oboseste si mai da cu poponeata aia grasa de pamant, dar important este ca gata, de-acum trebuie sa fiu atenta ca o sa o ia si la fuga in curand.

 

 

 

verde-smarald

Azi mi-am cumparat pantofii aia care imi ramasesera pe sistem inca de acum vreo saptamana-doua. Eram  ofticata pentru ca am dat exam de admitere la facultatea de studii americane, am intrat, da’ nu ma pot duce pentru ca-mi trebuie un cacat de atestat cum ca stiu foarte foarte bine germana.

Smf.
M-am oprit direct in magazinul cu pantofi, am vazut ca inca ii mai aveau pe astia verzi, asa ca i-am cumparat.

Cu scoala habar n-am cum o sa fac, pentru ca cursul pe care-l cer astia la facultate costa 600 euro/modul. Sa zicem ca nu-s chiar incepatoare, deci mai tre sa fac doar 2 module. 1200 euro, 1 an ca durata.
Vedem. Deocamdata habar n-am ce o sa fac. Din toamna pufu incepe sa mearga la cresa (304 euro/luna!!!!!) iar eu va trebui sa-mi gasesc job.

Intre timp o sa ma consolez cu pantofii

 

stoarsa ca o lamaie

Ieri seara am fost mult prea stoarsa ca sa ma apuc de povestit. Cred ca deja am spus totul )

Ieri dimineata am ajuns la Tucherland cu putin inainte de ora deschiderii. Am asteptat sa apara si ceilalti copii invitati la ziua Danei, si-am intrat. Bine ca m-am gandit sa iau o pereche de papucei pentru pumpkina, ca podeaua la ora aia era ca gheata, iar inauntru nu se intra incaltat.
Am simtit ca-mi degera ovarele pana am ajuns in separeul rezervat pentru noi. Am intrebat-o pe mama Danei daca stie de unde pot sa-mi cumpar o pereche de ciorapi grosi, ca eu nu m-am gandit sa-mi iau dupa mine, credeam ca e mai calda podeaua.
Din fericire avea ea o pereche de rezerva, asa ca mi-am putut petrece restul timpului fara sa stau ghemuita pe un scaun.

Pumpkina si Dana au inceput sa traga de mine sa merg cu ele peste tot, pentru ca treaba asta e ceva  imens, o hala plina cu chestii, te poti invarti pe acolo la nesfarsit, mai ales daca esti mic si nu cunosti drumul.
M-am dus cu ele peste tot, dar nu a fost de-ajuns. Danei ii era frica sa se catere pe  constructiile alea, iar pumpkina  nu vroia sa urce fara prietena ei. Asa ca m-am catarat pe absolut tot ce te puteai catara. La un moment dat, undeva aproape de varful unuia dintre turnuri, ma durea inima rau de tot. Ma rugam pe jumatate razand de situatie, sa nu crap acolo, ca sperii copiii si n-are cine sa vina sa ma resusciteze, ca pana ajunge la mine mor de 10 ori.
N-am murit, dupa cum se vede, da’ cred ca nu mai aveam mult.

Am sarit pe trambuline, m-am catarat pe peretele pentru alpinism (asta doar eu, fara fete), m-am dat de cateva zeci de ori pe topogane, iar la sfarsit, cand au plecat toti copiii, noi 4 am mai ramas. Pumpkina si Dana spre stupoarea noastra, flirtau cu niste baietei cu vreo 5 ani mai mari ca ele, iar noi purtam o conversatie racnita, pentru ca e ingrozitor de mult zgomot acolo.

Copii dormind n-am prea vazut, dar parinti lesinati in sezlonguri sau pe canapele, erau peste tot )

Mi-a placut, a fost fun. Cred ca am putea merge si cu pufu, ca e o zona speciala pentru pufosi in mijlocul salii.

Ce m-a socat pe mine a fost ca la intrare iti lasi incaltarile si hainele. Sa mai spun ca romanca din mine s-a gandit de cel putin 20 de ori ca o sa plece acasa in pulover pentru ca o sa-i fure cineva geaca aia smechera si mov?
Si culmea taraniei (hai ca recunosc pana la capat) a fost ca mi-am bagat adidasii intr-o punga si i-am luat cu mine. Adidasii aia noi-nouti, pe care ieri i-am incaltat a treia oara. Mi-era ca pleaca careva cu ei, se vede ca-s absolut noi.

Mi-a fost foarte foarte jena la sfarsit, cand ne-am imbracat si ne-am incaltat, pentru ca mi-am scos adidasii din punga. Mama Danei n-a zis nimic, dar probabil ca radea in hohote in sinea ei.
Eh, plm. Mai bine taranca decat sa plec in ciorapi, nu?

Nu stiu cand o sa scap de reflexele astea de romanca, pe bune. De feritul de caini am scapat, de tinut geanta in dinti de cate ori trece cineva pe langa mine, sau circul cu busul – am scapat, mai ramane sa ma conving ca nu-mi fura nimeni hainele si pantofii )
Bah, acuma pe bune: daca venea vreun cocalar acolo, cred ca pleca cu un camion de haine. Nu sta nimeni sa se uite ce faci, cate geci iti pui pe tine sau bagi in sacosa. Si lumea nu vine cu cele mai jerpelite chestii acolo, ci cu hainele normale, cu incaltari normale, fara frica de a ramane descult sau dezbracat.

Sincer cred ca m-as mai duce candva cand o fi cald, ca au si afara o zona imensa in care se pot juca puradeii, au chiar si o mini-gradina zoologica unde poti mangaia animalele.
Ce nu mi-a placut este ca nu ai voie sa aduci de mancare sau de baut de acasa. Eu am luat dupa mine o sticla de apa pt mine si una pt pumpkina, mi-am bagat picioarele in regula lor.  Dupa ce ca platesti o gramada intrarea, mai esti obligat sa cumperi si mizeria de mancare pe care o vand acolo. Dar ma rog.. per ansamblu mi-a placut si abia astept sa mai mergem.

Ah, si cateva poze, ca n-am stat sa fac mai multe:

pumpkina si Printesa Dana

eu cocotandu-ma pe pereti

 

pumpkina motocilcista. evident ca era roz si cu glitzer )

 

si pufu jucandu-se cumintel pe covor

 

chestii sadice

Maine. Mi-e un pic groaza de ziua de maine.

Voi merge cu pumpkina, cu prietena ei (care tocmai a implinit 5 ani si va fi sarbatorita), cu mama prietenei si cu inca vreo 6 puradei, la un loc de joaca. Locul este imens, puradeii vor alerga in toate partile, si suntem doar noi doua mamici sa avem grija de ei.
Daca eram sadica, i-as fi zis ca nu vin, sa se descurce singura, da’ zau ca n-am avut inima sa-i fac asta.

Cine-o fi inventat sarbatorile astea de zile de nastere, nu stiu. Oricum e mai bine sa o faci undeva, si nu acasa, daca tot trebuie sa o faci.  Acum mi-a trecut prin cap ca ziua mamei prietenei pumpkinei va fi in mai
Cred ca-i trimit un clown cu baloane. Cat poate sa coste? Sa se invete minte sa mai planga la telefon ca nu se descurca singura si ca  ceilalti parinti au lasat-o balta.

“I want to go from my desk to the morgue,” she says, “with nothing in between.”

Nope, that’s not me!

Este un citat dintr-un articol , in care o tanti care n-a lipsit de la job din 1948 si pana acum, spune ca nu se gandeste sa se pensioneze, ci spera sa moara la serviciu.

Is it me, or she’s insane?
Ok, inteleg ca la 85 de ani vrei sa te simti in continuare util, si  ca oricum n-ai prea multa treaba pe acasa, dar totusi..

Eu sper ca atunci cand voi iesi la pensie, sa am destui bani sa pot calatori. Sper ca  intre “birou” si “morga” sa fie cati mai multi ani pe care sa-i petrec bantuind prin lume.

Si uite cum m-am transformat eu dintr-o workohoolica declarata, intr-o persoana sanatoasa mental )
Abia astept sa vina primavara, sa ies cu bicicleta in padure

Astea-s chestii de facut, nu sa stai ingropat intr-un birou, sa bati recorduri de prezenta.