Acolo puhoi de lume. Apare tanti doctor aia romanca, de-a venit in creierii noptii la pumpkina acu’ vreo luna. Ma vede, ma recunoaste, ma consulta, se oripileaza la vederea amigdalelor, si-mi zice ca am si bronsita. Tzac-pac!

Ies de-acolo cu reteta de antibiotic in mana, si exact vis-a-vis era o farmacie care tocmai se inchidea. Dau buzna, intind reteta cu nesimtire, tipa imi zambeste si incepe sa butoneze la computer. Isi cere scuze ca dureaza un pic mai mult, insa inchisesera si casa si computerul si tot. In Romania imi umplea frigiderul cu carne, pe motiv ca-s nesimtita si nu observ ca tocmai au inchis.
Aici femeia stia ca altfel trebuie sa umblu in cautarea farmaciei non-stop de serviciu pe wknd-ul asta, si m-a scutit de o gramada de alergatura.

Sar peste ajuns acasa, si ce-am mai facut pe acolo, ca nu-i relevant.
Ah, ba da! Pumpkina si taxu’ au iesit afara si au facut om de zapada in fata geamului.
De ieri dimineata ninge cu fulgi microscopici. In mai mult de 24 de ore s-a pus un strat de vreo 6-7 cm de zapada flescaita, zapada in care a vrut neaparat sa zburde piticania.
Nu s-a putut dat cu poporutchele ( o bucata de plastic cu maner, pe post de punga de un leu cu care ne dadeam noi in copilarie ) asa ca a fost foarte trista, in schimb au mozolit un om de zapada chiar dragut. S-a prabusit cateva ore mai tarziu din cauza ca dupa cum spuneam, zapada e flescaita.

Fiind sambata, a venit mama sa stea cu puradeii 2 ore ca sa iesim si noi. Ne-am dus la Aldi, pe jos )))))
Asta pentru ca in lumina ultimelor evenimente ( platit diferenta la curent, fatza usa mazda 6, medicamente and stuff, ne-am trezit ca mai avem 15 euro in casa. Asa ca el a decis sa fie romantic si sa se plimbe cu mine pana la supermarket ca-l rugase mama sa-i cumpere ceva.
Mie nu mi-a zis inainte sa iesim, asa ca m-a lasat sa ma dau cu anticearcan si sa-mi pun puloverul nou. Ala lung dar extrem de subtire. In care mi-a inghetat fizicul in plimbarea asta de aproape 4 km.
Nu-i nimic, si-asa am bronsita, amigdalele sunt gata-umflate si am uitat sa spun, ieri am avut migrena din cauza sinuzitei. Deci sunt numa’ buna de plimbat prin zapada )

Adevarul este ca mi-a facut placere plimbarea. Am vorbit nimicuri, ne-am tinut de mana, iar pentru sambata viitoare mi-a zis ca sigur apucam sa iesim undeva. Ma duce el, cica.
S-o vad si pe-asta! ) Cobeam eu saptamana trecuta ca probabil de data asta o sa ajung la supermarket ) Am trecut si prin Kaufland, ca sa fac pipi si sa-mi dezghet fundul.

Odata ajunsi acasa, am intrat in vartejul de fiecare seara, cu spalat copii, indopat, culcat etc..
L-am dus pe pufu la culcare si am adormit si eu bustean. Pana la 9 si-un sfert cand m-a apucat tusea si m-am trezit.
Masculul sforaia in patul de jos al pumpkinei, pumpkina horcaia in ala de sus, asa ca mi-am luat antibioticul si-am deschis calculatorul in asteptarea momentului cand pot sa mananc, dupa pastila.

Momentul a venit,  asa ca  nu va mai povestesc nimic

Ca sa nu incep cu ce-i mai rau, cum i-am zis lui J, o sa zic mai intai de chestiile mici dar care contribuie si ele la stare.

1. Alaltaieri seara mi-am facut unghiile. Pentru ca n-am gasit forfecuta de pielite, si cum eram usor pissed off pentru ca pumpkina nu se simtea prea bine, masculul a futut o fata de usa de mazda 6, iar eu eram ca de obicei – in picaj de oboseala- am folosit creionul ala pentru cuticule. Pe care date fiind cele de mai sus, l-am cam infipt in dejte.
Ieri si azi am avut 3 degete rosii, umflate si dureroase.

2. Oja aia cu care mi-am dat, si pe care scrie ca tine pana la 7 zile, a sarit pe la varfuri inca de ieri. Probabil ca rezista 7 zile daca stai cu ghearele pa’ piept si nu faci nimic. Nici nu te stergi la poponeata.

3. Ieri dimineata am petrecut vreo 4 ore la doctor. ORL. Concluzia este ca pe 2 martie pumpkina va fi operata. Polipi si unul dintre timpane, zice doctoressa, polipi si amigdale zic eu si pediatra ei.

4. Ieri seara pumpkina a facut croup. Din fericire acum cateva zile a cumparat masculul un steamer, asa ca atunci cand am auzit ca incepe sa sune ca o foca, am bagat divaisul in priza si dupa un timp s-a calmat pumpkina. Am stat cu urechile ciulite oricum, toata noaptea, dar ea a apucat sa doarma un pic.

5. Azi dimineata am fost la pediatra ei cu concluziile orl-istei de ieri. Dupa cum spuneam, pediatra e de acord sa mai incercam sa-i salvam clapauga de bisturiu si drena, asa ca i-a prescris un inhalator care sa o ajute sa dreneze ce-i de drenat pe acolo.

6. La farmacie, nenea farmacistul mi-a zis ca trebuie sa astept vreo 7 zile pana isi da casa de asigurari acceptul pentru plata inhalatorului.
Cand a vazut ca-s usor distrusa pentru ca pumpkina  nu poate sa respire acum, nu peste 7 zile, a spus ca imi poate da aparatul daca promit ca il platesc in caz de refuz din partea asigurarilor. Cum n-am prea avut de ales cu un copil horcait langa mine, am zis ca il platesc daca o fi cazul. Doar 188 euro. Plm.

7. In seara asta, m-am dus sa o verific pe pumpkina, la vreo ora dupa ce s-a culcat. Era plina de voma. Vomase in somn si nu s-a trezit.
Am trezit-o eu, am sters-o, am schimbat-o, am mutat-o in patul de jos, si-am ramas sa-mi fac griji pentru tot restul noptii, pentru ca trebuie supravegheata.

yeap. sometimes my life kinda sux.

Pumpkina nu mai zice tevlizor si calcautor, dar face dezacorduri gramaticale
Cand am venit cu ea in Germania, avea 2 ani si ceva si nu pronunta gresit decat astea doua cuvinte. Acum trebuie sa o corectez la fiecare 2 cuvinte.
Nu inteleg. Desi in casa vorbim doar romaneste, ea vorbeste din ce in ce mai prost. Imi dau seama ca de cele mai multe ori practic traduce din germana in romana, pentru ca isi construieste frazele aiurea.
Bine, cred ca nici nu-i atenta la corectiile mele, pentru ca altfel nu cred ca ar spune in fiecare zi  chestii de genul : bebe vrea sa mananca.

Mi se parea asa dulce cum stalcea ea tevlizorul si calcautorul, ca n-am vrut sa o corectez, dar acum ma intristez cand imi dau seama ca n-o sa mai vorbeasca niciodata romaneste perfect.

In septembrie urmeaza sa inceapa scoala, apoi implineste 6 ani. Imi pare rau ca a trebuit sa plecam, imi pare rau ca va creste printre straini, insa stiu ca aici are o viata decenta, asa cum in Romania n-ar fi avut nici daca aveam toti banii din lume.

Cine ma cunoaste stie ca daca incep eu sa cant, se ascund lupii, dar fiind doar cu pufu’ acasa am zis ca pot incerca.
Pufu batzaia in ritmul melodiilor de la tv, eu lalaiam de mama focului, ba la un moment dat cantand “mercy”, m-am zbatut mai rau ca o caracatita anchilozata )
Asa au trecut trei sferturi de ora, pana am observat ca pufu lingea cu mare interes niste jucarii si mi-am dat seama ca i-e foame.

Mama denaturata ce sunt..
De la oboseala mi se trage, stiu sigur. Azi-noapte deja deliram, pufu a plans cam toata noaptea din cauza dintilor, desi i-am bagat un ditai’ paracetamolul in poponeata la culcare. Iar eu chiauna, ii tot dadeam cu gel pe gingii si-i dadeam sa suga. Intre episoadele astea, visam diverse, inclusiv ca mi-a zis nu stiu ce pufosenia, sau (asta e o tema mai veche) ca pufu e de fapt o pufoasa si nu stiu de ce e fetita cand eu tineam minte ca aveam un baietel.

O iau razna, mi-e clar pana si mie )

“si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai si mai lataaaaa!”

Acuma n-am inteles bine, era vorba de urmatoarea nunta, de botez, divort sau inmormantare in aceeasi familie?
Bleah! Iar mi-am adus aminte ca am o oarecare alergie la ideea de nunta. Sau poate fiindca n-am fost eu niciodata invitata la un eveniment regal, ci doar la rude si cunoscuti la fel de parliti ca mine.

Prima nunta de care imi aduc aminte, a fost cea a unchiului din partea mamei. S-a insurat cu o moldoveanca cam curva si cam betiva, dar ce conteaza, el o iubea adanc si sincer.
In noaptea aia am renuntat la suzeta. Tocmai implinisem 4 ani si mi-a zis cineva ca-s deja prea mare sa mai cer suzeta la culcare. Imi aduc aminte ca ma gandeam: ” da, chiar sunt mare acum, pot sa stau si fara oco (asa ii ziceam eu)”. Stiu ca mi-a fost foarte greu sa adorm, dar pana la urma am reusit.
Prima nunta, prima trauma.

Urmatoarea a fost pe cand aveam vreo 10 ani. Vara-mea mai mare, Sandica, s-a maritat cu ala care ii citea contoarul. Cred ca avea sub 18 ani, si s-a maritat gravida. El tin minte ca era un pic cam gras si un inceput de chelie.
Am auzit la masa discutii despre faptul ca “nah, daca i-a citit ala contoarul in fiecare zi, acuma trebuie sa se marite, n-are de ales”.
Trauma 2. De-atunci n-am mai avut niciodata incredere in tipii “de la curent” si nici in aia cu inceput de chelie.

Nunta nr. 3. S-au casatorit Bui si Buiutz, nu detaliez ca nu-mi sunt simpatici dar nici antipatici. Prieteni cu fostul meu.
Trauma 3: sa nu angajezi cameraman care sa se certe cu iubita la nunta ta, apoi sa o urmareasca peste tot pe una dintre invitate, filmand mireasa si mirele doar atunci cand era absolut necesar. Dap. Pe toata caseta nuntii lor, apar aproape numai eu.

Nunta nr 4 a fost cand deja eram cu actualul. Unul dintre colegii mei s-a casatorit si ne-a invitat la Moreni.
Trauma 4: femeile de peste 40 de ani, singure, tind sa devina ridicole atunci cand poarta pantaloni transparenti si se freaca de iubitii altor femei.
Trauma 5: soferii de microbuz sunt complet dementi.
Trauma 6: mi-a fost mila de una dintre colege, care era indragostita pana peste urechi de ginerica. am ramas cu traume pentru ca pe individa n-o puteam suporta si daca as fi vazut-o cu flori la cap n-as fi varsat o lacrima, dar asa mi-a fost mila de ea.

Nunta nr 5 a fost in orasul Victoria, cand s-a casatorit fiul unui prieten de familie de-al huzbandului. Nu cunosteam pe nimeni, dar nu asta a fost problema.
Trauma 7: plecatul de acasa al miresei insotita de alai. Lautari cantand in fata blocului si pe scari, femei cu platouri cu cozonac si pahare cu alcool la prima ora a diminetii.
Trauma 8: daca nu bei, inseamna ca nuntasii or sa aiba ghinion.
Trauma 9: legata de trauma 8
Trauma 10 si cea mai dolofana: in ziua premergatoare nuntii, a fost ziua mea iar masculul nu mi-a zis nici macar un “la multi ani”. Adevarul este ca si eu mi-am dat seama abia seara ) dar asta nu m-a impiedicat sa-i rup capul.

Nunta nr 6: o fosta amica. la nunta eu si una dintre prietenele ei i-am furat barbatul si l-am dus in Cazino. am jucat la ruleta, dupa care ne-am intors. n-a apreciat gluma, ci a fost plina de draci.
Trauma 11: niciodata, dar niciodata sa nu mai invit sotul altei femei sa fuga cu mine si cu alta femeie in noaptea nuntii, pentru ca mireasa nu va intelege ironia.

De-aia eu n-am vrut nunta nici cu primul nici cu sotul nr 2. Probabil ca daca erau orfani as fi fost de acord, dar n-am avut chef de rude cazute sub masa si de babe care sa ma barfeasca prin toate colturile.
Pe cuvant ca nu inteleg de ce cineva in toate mintile ar vrea sa cheltuiasca mii de euro pe o petrecere pe care sa o planuiasca cu luni inainte, iar in ultima clipa sa le fie date peste cap planurile din diverse motive.
De ce sa fii pe punctul de a face atac de cord fiindca in loc de pui ti-au adus aia de la catering, fructe de mare?
De ce sa dai carute de  bani pe niste haine pe care le imbraci o singura data???
De ce sa stai in curul tuturor invitatilor sa te asiguri ca se simt bine, cand tie iti crapa capul de durere, ai basici de la pantofii noi, te ia cu ameteala de foame pentru ca n-ai mancat de o saptamana ca sa incapi in rochia de mireasa, iar toate paparudele iti comenteaza si ultimul fir de par pubian epilat cu doua zile inainte?
Nu, serios, de ce?

Azi pe la 4 jumate a venit mama cu nepotul dupa ea, pentru ca ala sa se joace cu pumpkina iar noi sa o stergem miseleste de acasa pentru 2 ore fara niciun  plod agatat de gat.
M-am coit pana pe la 5, cu pregatit mancarea pentru pufos, cu dat sfaturi si indicatii.. in sfarsit la un moment dat am iesit pe usa, intr-o directie oarecare.
Planul era sa iesim din casa si sa mergem sa bem o bere undeva, sau sa stam pur si simplu intr-un colt sa ne uitam la lume, dar sa fim fara copii dupa noi. 2 ore mari si late!
Dat fiind faptul ca ne-am petrecut dimineata instaland pe hol un dulap care are optiunea de-a fi umplut cu rafturi, dar care nu era dotat decat cu 3, am zis sa mergem pana in Hornbach sa ne uitam dupa rafturi. Ne-ar mai trebui unul, ziceam eu.
Odata ajunsi acolo, ne uitam cu interes la surubele, bormasini, piulite, si in final- rafturi. Nu erau scumpe, le taia un nene exact pe dimesiunea dorita.
Stand noi si asteptand ca nenea sa termine de servit un client, ii zic masculului: bai, dar ne trebuiesc si niste cutii in care sa pun toate rahaturile pe rafturi.
Ca biblioteca noastra arata ca la balamuc, intesata cu diverse chestii care n-au ce cauta acolo, dar n-am loc pentru ele pe nicaieri.
Asa ca propun sa mergem pana in Ikea sa cumparam cutii. Ikea e un teren cunoscut, Hornbach-ul si pub-urile, nu.
Am cumparat iarasi prosopele d-alea mici, albe, din care am deja vreo suta, dar continuam sa cumparam pentru ca-s extrem de utile, iar mama continua sa le mozoleasca cu mancare desi in bucatarie exista in permanenta servete de hartie. Alea mozolite si patate nu prea mai ies nici la mama spalatului, asa ca prefer sa cumpar altele. Deci am cumparat dupa cum spuneam – prosopele, diverse alte rahaturi si 5 cutii de plastic.
Toata treaba asta plus cele 2 drumuri la pipi (eu)  ne-a luat vreo doua ore jumate. Am ajuns acasa hotarati ca data viitoare cand o fi sa mai apucam sa iesim fara copii, sa mergem intr-adevar sa bem o bere.
Parca vad ca ajungem in Kaufland sau pe la Aldi ) Daca ne propunem sa mergem la o pizza probabil ca ajungem la Muller )))

Suntem de groaza, stiu, eu fac atacuri de panica fiindca am senzatia ca am pierdut copiii, in rarele dati cand apuc sa ies 5 minute fara ei. Azi in Ikea vedeam copii fugind in toate partile si ma gandeam ca nu ne-au bipait aia de la locul de joaca, deci pumpkina e ok, dar ce-am facut cu pufu???

Sper ca data viitoare sa apuc sa beau o bere fara alcool si sa povestesc despre asta.

Zic si eu. In secunda doi ma uit la nepota-miu si ii multumesc cerului ca ai mei sunt ok.

Pufu sta cu gingiile umflate dar nu-i mai ies o data dintii de iepuras, asa ca am program noptile. Am program si zilele, si e chiar si mai interesant, ca alerg intre cele doua masini de spalat, adunat firmituri, spalat pe jos..

Apropo de spalat pe jos: de la o zi la alta, nu mai zic daca trec cumva 2 zile, sub patul meu si prin toate colturile, gasesc familii intregi de “dust bunnies”.
De unde vin, de ce vin asa multi, de ce nu mor, ca doar ii extermin zilnic?

Dar destul cu scarpinatul in cap meditativ, sprijinita de coada mopului. Mai inteligenta in momentul asta n-am cum sa ma fac, dar macar sa incetez cu filosofia de casnica incercanata si cu puseuri de tensiune numa’ cand vede firmituri pe covor pentru a  zecea oara pe ziua respectiva, desi in toate celelalte 9 dati le-a curatat cu grija. Whoaaaa, cred ca daca ma straduiam un pic, scriam toata fraza fara virgule )

Ah, aseara iar am injurat industria holiudiana ca-i mai rau ca Moga. Am vazut de-a lungul timpului, nenumarate filme re-produse desi existau variante super-ok facute de case de film europene.
Am dat si eu click pe Anthony Zimmer. Film din 2005, frantuzesc, dupa care s-a copiat The Tourist.
Sigur ca mi-a placut mai mult varianta cu Depp, sunt subiectiva din punctul asta de vedere, insa asa, ma enerveaza ideea. Vanilla sky de exemplu, a fost o bashina de film, mult mai misto a fost originalul Abre los ojos.

Gata, destul despre filme, ma duc sa dau drumul la masina de spalat vase, sa ii pun pumpkinei niste desene ca sa stea cuminte pana il culc pe pufu..
Ah, pumpkina e acasa de 2 zile pentru ca i-au iesit niste bube in gura. Pentru ca isi baga dejtele in gura de cel putin 100 de ori pe zi, desi ii spun de cate un catralion de ori sa NU. Are 5 ani jumate, si nu pricepe ca NU trebuie sa isi mai bage degetele in gura. Acum o ustura de face pe ea, dar tot n-a priceput. Ieri seara era iar cu mana pana la cot in bot.

Asta asa, ca o incununare dupa nenumarate enterocolite si gastro-enterite facute tot din aceeasi cauza.
Bah, si jur ca nu-i handicapata mental, dar nu inteleg cum de nu pricepe ceva simplu cum ar fi “nu iti bagi degetele in gura!”

Hai ca iar ma umplu de nervi. Ma duc sa culc pufu care de la 5 s-a tot zvarcolit si a plans aproape incontinuu.  Bine, n-a ajutat nici furtuna de-afara care tot zdranganea obloanele si dadea cu ploaie, grindina si tunete.

Am nevoie de niste peace of mind. Din pacate nu stiu cum sa o mai obtin in stare naturala, iar chimicale aducatoare de pace, n-am voie. Nici alcool, ca tot suntem la capitolul asta. Asa ca ma indop cu ciocolata dupa care ma stresez ca nu pot cobora sub 55,5 kile.

Plm. Now you know why Blo isn’t funny anymore.

Pufu nu prea doarme, nu prea mananca, iar noaptea sta si ma morfoleste. Eu inteleg ca-l dor gingiile, dar vreau sa dorm si eu un pic! Macar un pic! Un piculet, o tzara, un somnic mic-mic..

Doctoreasa ieri mi-a luat sange sa vada daca-s anemica, da’ in principiu mi-a raspuns ceea ce raspund toti medicii germani:” se intampla” . I-am zis ca e naspa ca sunt aproape toata ziua singura cu pufu in casa, si ca il car in brate, e periculos sa ma apuce lesinul chiar atunci. A parut un pic mai permeabila la ingrijorarea mea in privinta asta si mi-a zis ca pe 30 sa ma duc la ei de dimineata sa-mi monteze un aparat de masurat tensiunea, pentru 24 de ore. Din 20 in 20 de min. o s-o masoare automat. I-am explicat femeii ca eu nu lesin in fiecare zi, deci probleme cu tensiunea n-am zilnic, prin urmare s-ar putea sa nu inregistreze nimic aparatul. A zis ca nu-i nimic, e doar singura chestie pe care o poate face ea. Pe urma ma poate trimite la un specialist sa ma puna pe o masa d-aia care se balanseaza fata-spate, sa vada cand mi se face rau mai exact. Ca poate e de la miscare.
M-am abtinut cu greu sa nu-i spun ceva in legatura cu miscarea de du-te -vino pe care as exercita-o asupra falcii ei, de preferinta cu ceva contondent.

Oricum concluzia ar fi ca e normal sa mi se faca rau cand imi creste tensiunea. Dar de ce s-a apucat sa-mi creasca, sau sa-mi dea ceva care sa o stabilizeze, asta n-a mai zis.

Incerc sa ma calmez. Nemtii se misca greu, asa ca trebuie sa astept sa se scarpine in cap si sa afle ce am.

Am si ceva poze de postat, imediat ce imi misc curul si scot cardul din telefon. Poate mai incolo.

Il sun pe mascul, reusesc sa-l intreb balmajit daca a plecat de la job, si din fericire plecase, era la 10 min de casa.
Imi inghetau organele interne, dar nu ma puteam ridica, stiam ca daca ma ridic, mi se rupe filmul instantaneu. Am stat acolo cuminte, cu capul pe geanta de gradinita a pumpkinei, noroc ca o lasasem jos langa dulap cand am scos cutiuta pentru mancare. Tot mi s-a rupt filmul, chiar si asa, bine ca eram gata-latzita )
A ajuns masculul acasa, m-a depus pe covor (eh, alta viata, caldut, moale, asa mai merge! data viitoare o sa incerc sa lesin in sufragerie)  si mi-a dat vitaminele pe care azi am uitat sa le iau, si tensiometrul. Tensiunea mea era 12 cu 8. Adica cam 15 pentru un om normal, pentru ca aia normala e 9 cu 6.
Masculul a sunat-o pe mama, ca stia ca ea are probleme cu tensiunea. Cica sa beau coniac. De unde plm coniac? N-avem.  Altceva?  Altceva, pastile si sa stau cu cracii in sus pana vine ea.
A venit coana mare, mi-a  dat un sfert de propanolo…something  si m-a pus sa beau multa apa, ca nici d-aia nu apucasem sa beau toata ziua.

Gata, imi bag picioarele!  Luni ma duc la doctor sa-mi dea ceva. Nu-i funny cand mi se face rau si-s singura cu copiii in casa. Tocmai de-aia am si invatat-o pe pumpkina sa sune la taxu’ de pe fix. Am tot zis ca -i normal sa mi se faca rau cand sunt atat de obosita, dar plm, imi creste foarte brusc tensiunea, si atunci cad jos pur si simplu.
Bah si nu eram absolut deloc nervoasa. Doar incredibil de obosita, fiind ca pufu a a vut a doua noapte de ros tzatze in nestire si plans, dupa o pauza de doua nopti in care a dormit ceva mai bine.

Deci de murit n-am murit, ceea ce e foarte bine, zic eu. Pumpkina deja s-a obisnuit sa ma vada latzita in diverse pozitii prin casa. Acum cand m-a pus taxu’ pe covor, mi-a adus paturica ei pufulina si pinguinul, sa ma “pufulesc” daca am nevoie )
E bine ca nu s-a speriat. Bine, si eu am fost foarte casual de fiecare data, si i-am explicat ca-s obosita, si ca uite ce se intampla daca uiti sa mananci.

In fine. Ma enervez doar fiindca le-am zis medicilor despre problema asta si cand eram insarcinata, si au ridicat din umeri si mi-au zis ca nah.. unii oameni au tensiunea mica, altii mare, si uneori oscileaza. Sa ma hidratez si sa ma odihnesc. Asta a fost tot ce mi-au zis atunci. Sa vedem daca si acum imi dau aceleasi raspunsuri.
Ah, ba mi-a zis unul din ei, sa beau cola cand mi-e rau pentru caaveam tensiune 7 )

Eh. Altfel sunt bine-merci. Pe pufu azi l-am culcat in patut. A trebuit sa intru si eu, ca sa stea acolo ) A fost mai greu la iesire, ca nu prea aveam pozitie sa ma ridic fara sa-l strivesc partial. Bine ca s-a intors pe partea cealalta si m-am putut extrage.

Sper din suflet ca la noapte sa doarma.

Pufu ma uimeste in fiecare zi. In seara asta de exemplu, incercam sa-l culc. El era foarte agitat si dadea din maini, mai precis ma pocnea cu dosul manutei peste bot. Si chiar daca-i mic, are asta o mana grea… asa ca l-am prins de una dintre manute. A stat asa cateva secunde, dupa care mi-a luat mana si mi-a dus-o spre gurita. A deschis gura si m-a muscat de aratator. Dar incetisor si adanc, ca sa vad ca nu-i convine ca il tin de mana. N-a fost o muscatura de furie, a fost gandita, si ma uimeste sa vad ca putzulixu’ asta mic, planuieste in caputul ala al lui, tot felul de chestii. De la cum sa se ridice ca sa stea si el in picioare, la cum sa mearga, de ce se poate sprijini ca sa ajunga la calut in 2 picioare si nu in 4 labe, cum sa traga firul din priza fara sa-l vad eu si asa mai departe.

Ok, si pumpkina a fost foarte inteligenta inca de mica, dar aia vorbea. La 8 luni  deja ma intelegeam cu ea, pufu pare sa nu inteleaga nimic decat atunci cand vrea el. E foarte expresiv si in felul asta imi dau seama ce vrea, dar el n-are treaba cu limbajul articulat. In schimb planuieste. Cum sa repare caloriferele, cum sa intre in baie sa puna mana pe masina de spalat, cum sa deschida usa de la cuptor.. ma uit la el si-i vad rotitele invartindu-se )
Astia mici pricep mai multe decat credem noi, problema noastra este ca ne uitam la ei ca si cum ar fi neajutorati. Daca sunt lasati in pace, isi vad de treaba si invata singuri poate mai multe decat daca am sta noi de capul lor sa incercam sa-i invatam ceva.