in lupta cu sobolanul


Asta chiar nu mi se mai intamplase: sa am un sobolan in casa. Acum doua seri am constatat cu oroare ca sunt disperata posesoare a unui sobolan. Mare. Nesimtit. De-atunci incoace am plantat otrava si capcana. Ieri toata ziua ne-a lasat sa credem ca a crapat dupa ce a mancat din otrava, si ne gandeam ca astazi trebuie sa incepem sapaturile sa vedem pe unde s-a ascuns sa crape. Azi-dimineata am vazut ca declansase capcana dar nenorocitul n-a avut bunul  simt sa-si prinda gatul acolo. A mai mancat si niste bobite de otrava. Cred ca-i prieste, ca pare destul de agil.

Cica de la otrava nu mai vede, nu mai aude si paralizeaza. Draci! Asta e inca vioi. Sau o fi crapat ala de care stiam eu de acu’ 2 zile, si asta e altul.

Horror show. Eu frecand podelele cu clor si injurand in surdina; soacra-mea ranga prin casa, disperata si aia ca ne umplem de animale neiubite; barbata-miu aparand in miez de noapte glorios si spunand ca „maine il prindem”.

Socra-miu care ca de obicei, radiaza de cate ori cei din jurul lui sunt disperati si simt nevoia sa-l linseze, se invarte ca un coi intr-o caldare si ma anunta din cand in cand pe un ton amuzat: vezi, sa fii atenta acuma, ca daca a mancat otrava e innebunit, sare si musca.

Sa mori tu?

Anunțuri

3 responses to “in lupta cu sobolanul

  1. Altii dau o gramada de bani pe animale de casa si tu nu apreciezi ca il primest pe gratis.

  2. Mie imi plac rozatoarele :s

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s