draga jurnalule.


Azi am iesit afara sa ne jucam cu zapada. A nins ieri-noapte, asa ca am iesit hotarati sa facem un om de zapada in dreptul geamului de la bucatarie.
Am pescuit de prin frigider un morcov oarecum ofilit, am scobit toata casa in cautare de ceva care sa tina loc de ochi si de gura, asa ca pana la urma am taiat o bucata dintr0 coaja de portocala pe post de gura, iar pentru ochi am folosit niste biscuiti mici.
Zapada nu vroia sa se faca bulgari, n-am reusit sa facem un om de zapada asa cum am fi vrut, pentru ca era mult prea frig, si nu se lipea zapada. Am reusit cu chiu cu vai sa fac morcovul ala sa stea undeva spre varful movilitei numite om de zapada, m-am mai chinuit un pic cu ochii si cu gura, dar pana la urma am reusit sa le proptesc doar scotandu-mi mainile din manusi si topind un pic zapada cu rasuflarea mea.

Mi s-a parut mie ca e cam frig afara, dar n-am dat cine stie ce atentie. Doar ca mi-au inghetat instantaneu mainile in clipa in care le-am scos din manusi, iar cand ne-am batut cu zapada si mi-au ateriziat pe fata cativa fulgi, am simtit ca imi paralizeaza capul, creierii, si ca ma doare pielea peste tot, pana la ultimul milimetru ascuns in chiloti. M-am tavalit pe jos ca un catel, am facut ingerasi in zapada, dupa care am sters-o inapoi in casa. Abia dupa ce am intrat, am vazut ca afara erau -17  grade. Celsius. Minus. Frig, coae, frig. M-am surprins folosind expresii de genul: aaa, de Craciun o sa fie cald, iubi. Or sa fie -4/ -2 grade. Sa-mi fut una! M-a tampit de tot atmosfera asta calma. Unde te uiti, numa’ verde, oameni calmi si imbracati oribil, ma simt de parca m-ar fi oferit cineva voluntar intr-o gasca Amish.

Ah, si pe langa frig mai am o problema. Avem prea mult gunoi, si n-avem contract. Ne-am mutat de fix o saptamana, si pana acum am strans aproximativ un sac de gunoaie. Bine, mai sunt doi: unul cu hartie si unul cu plastic, dar de alea putem scapa. Pana la urma am hotarat ca de cate ori iesim din casa, sa umplem o sacosa cu gunoaie, si sa le lasam in cosurile din oras. N-au ce sa ne faca, nu? Era mai la indemana sa folosim cosurile de la supermarketu’ din colt,da’ acolo e naspa ca au camere, si daca ne vad venind in fiecare zi si aruncand cate o punga.. s-ar putea sa ne zica ceva.

Pe scurt, e naspa. Ieri am zis sa bag si eu un ochi intr-un magazin de pantofi. Am iesit de acolo aproape plangand de dezamagire. Atat de multi pantofi urati la un loc, n-am vazut in viata mea intr-un magazin. Sunt oribili! Hai sa zicem ca haine misto mai vezi, ca-s o gramada de magazine de fitze, dar incaltari.. Iar ma apuca nervii. Zau de nu vin in romania sa-mi iau pantofi de acolo. Sau ii pun bani pe card prietenei mele sa-mi cumpere tot ce gaseste misto si la oferta :))

Ce mai e naspa aici? Ca o bucata de sapun de la Lush e 8-9 euro. Una mica, evident. Ca n-am apucat sa ma batzai prin nici unul dintre targurile care au fost in Nurnberg. Ca barbatii sunt in proportie de 99,99% urati cu spume. Ca femeile sunt aproape la fel de urate, e o chestie pozitiva pentru mine care-s o zana si o silfida si o gorgeoasa aici.
Ca se vorbeste germana. Ca n-am cartile mele iubite aici. Ca pantofii mei galbeni cu fundita au disparut pentru ca mi i-a sutit soacra-mea. La fel si toate tzoalele mele de vara pe care n-am apucat sa mi le iau cu mine cand am venit. Sper din suflet sa si le bage in cur pe toate. S-o gasesc asa, cu un toc galben iesindu-i din anus, si cu restul pantofului+ perechea lui, deja inauntru.

Altfel.. cand nu e naspa rau, e foarte frumos. Ne-am  plimbat ieri pana la mama naibii, pe langa niste campuri, pe langa strand (care e in afara orasului) si-am tot urcat si coborat dealuri la minus 12 grade cat au fost ieri, dar a fost superb. Cand ne intorceam spre casa, incepuse deja sa ninga zdravan, iar eu eram fericita.  Intotdeauna sunt fericita ca un catel cand vad prima zapada serioasa, dar aseara eram extra-fericita pentru ca vine Craciunul, iar eu de data asta n-am de facut cadouri de complezenta, n-am de acceptat mese interminabile si care simt ca-mi carlionteaza creierii si fiecare nerv din sistem, asa ca e de bine, zic eu.

Ma oftica insa iarasi faptul ca J nu-i aici. Nu ca nu-s eu acolo, ci ca nu e ea aici.

Cacat. Vad ca blogul asta incepe sa semene a jurnal. Nevermind. Atata timp cat ma tine ocupata intre 1 si 2 dimineata, e ok.

Ma intorc la Amsterdamu’ lui Ian McEwan. Boring so far, desi cand am rasfoit-o acum cativa ani, ramasesem cu impresia ca vreau sa o citesc. Cateva anxietati, cateva complexe, amanti, travestiti, politica..nimic notabil. Sa vad cum se termina, poate e mai buna mai incolo.

Am pus titlul articolului. Si iar mi-a venit sa pun punct. In titlu nu se pune punct, de ce naiba simt eu nevoia sa pun? Poate fiindca-mi denumesc articolele abia dupa ce termin de scris? Ma intorc si pun punctul. Ma doare-n cur de reguli.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s