despre iubire se simte


Eu, in blugi taiati exact deasupra genunchilor, purtand o pereche de pantofi Oxford din piele intoarsa, maro deschis, cu o catarama aurie intr-o parte. Catarama nu-mi placea. Nici pantofii nu-mi placeau prea tare, fiindca din nefericire purtam fix 37 jumate. Pantofi nu gaseam decat 37 sau 38 asa ca de obicei imi cam flencaneau in picioare.
Eram cumplit de indragostita pe vremea aia.Spun cumplit, pentru ca acum, la varsta asta n-as mai suporta o asemenea intensitate.
Ne sarutam ore intregi ascunsi in intunericul complice al batranului Cismigiu. Ne sarutam de parca beam apa vie unul din celalalt. Nu m-am mai sarutat niciodata asa, cu nimeni, de atunci. Nici macar cu el. Cu acelasi pe care l-am reintalnit ani mai tarziu, insa pe atunci nu mai exista aceeasi sete.
Imparteam tigarile, sucurile si banii de autobuz. Odata am chiulit impreuna si ne-am dus intr-o biserica parasita pe undeva intre Razoare si Academie. Era plina de grafitti, si m-am simtit foarte aiurea stand acolo printre ruinele alea. Insa tin minte si acum cu exactitate cum arata, cum ii stralucea parul in lumina asfintitului, si cu ce era imbracat.
Mi-e sete si mi-e lene sa deschid dulapul sa-mi iau o sticla de apa. Cred ca de-aia mi-am si adus aminte de sarutarile lui. Ma mai gandeam si ca au trecut atat de multi ani, iar eu m-am schimbat insa nu atat de mult.
L-am revazut apoi de mai multe ori. Nu mi-a mai fost sete. L-as fi luat doar in brate, i-as fi sprijinit capul pe umarul meu, l-as fi mangaiat, si l-as fi intrebat unde-i iubitul meu. Ce-a facut cu el, unde l-a ingropat de nu i se mai vede decat din cand in cand, surasul?
Vroiam doar sa nu uit asta. Ca astazi mi-a fost dor de el. Astazi mi-a fost dor de toti barbatii pe care i-am iubit.O fi vreo sarbatoare a mortilor din noi?

M-am indragostit de nenumarate ori. Bataia de inima, fluturii din stomac, frisonul primului sarut (daca ajungeam pana acolo), apoi nimic. Era doar senzatia defilarii cu prada in dinti, si atat.
Am iubit si de-adevaratelea, pana la os, pana in maduva fiintei mele, pana acolo unde se innoada sufletul cu cerul.
Dar despre asta nu se scrie, se simte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s