blestemul trabantului galben


J m-a intrebat in seara asta de ce nu mai scriu. Dupa ce a citit rahaturile publicate previously, m-a intrebat cand am scris toate alea. I-am zis ca fix in datele care apar langa titlu :))
Si cum J e o prietena buna, mi-a zis ca au amuzat-o toate chestiile pe care le-a citit. Asa ca ete dedicatie speciala:

de la mine pentru J, cea mai buna prietena care este, si adica singura, textul de fata cu indemnul: amuza-te de chinurile mele

Ma laudam acum cateva zile la cineva, ca venind aici am scapat de vizite de curtoazie. Ete ca nu. De cateva zile sora-mea facea spume ca de ce nu venim la ei de Craciun, de Anul Nou, de Hannuka, de anul nou chinezesc etc.. I-am explicat ca nu ma tarasc pana la ea decat daca circula busul ala de kkt care merge inspre ei de doua ori pe zi, dimineata si seara, si nu circula in wknd si de sarbatori.

Asa ca dupa ce mi-a strans dejtele in usa si mi-a facut scandal de-am zis ca ma mut in Uzbekistan numai sa n-o mai aud, am stabilit ca mergem la ei azi. Dimineata trage al meu de mine, eu dormeam atat de bine, ca numai de imbracat si iesit pe usa n-aveam chef. Dau sa-l conving pe asta sa ramanem acasa, el nimic: vrei sa o auzim pe sor-ta inca un cincinal cum face spume? Convinsa de argumentul asta sensibil, ma tarasc din patutul meu cald, ma duc la baie, ma trezesc la contactul cu capacul rece al wc-ului, injur, ma spal, ma-mbrac, iesim pe usa. La 8.31 aveam bus. Vine busu’, dam sa cumparam bilet, nenea soferu’ ne spune ca s-a schimbat programul curselor, deci busul in care ne-am urcat nu ajunge unde vrem noi, ci doar o statie mai incolo.

Eu, fericita, dau sa ma indrept spre casa sa ma culc la loc. Al meu, cu disperare in priviri imi zice: hai sa prindem trenul. Eu, si mai disperata: bah, pana la gara-s 3 km de aici si nu merge niciun bus la ora asta, intr-acolo.
El insista, eu ca proasta in loc sa ma dau cu curul de pamant, ma las impresionata de gandul ca daca nu ma duc iar ma ia la frecat sor-mea si o pune si pe mama sa ma futa la cap ca de ce nu ma duc. Asa ca ma misc in directia garii. Si rapid. ca tot cautand noi un bus care sa mearga la gara, s-a facut 9. Si mai aveam vreo 2 km jumate de acolo pana la statie. O luam la trap, transpiram ca niste cai pe sub straturile de tzoale menite sa ne apere de frig, ajungem la gara fix cu 5 min inainte sa plece trenul. Luam bilete, ne urcam in tren, coboram dupa juma de ora, schimbam trenul, mai mergem juma de ora, ne dam jos, luam busul, mai mergem juma de ora, dupa care ajungem.

Sa mai spun ca mi-era foame? Ca mi-era frig? Ca as fi sugrumat cu placere intregul familion cu ciorapii de pe mine? Nevermind. Family is family. Ajungem la sor-mea, iesim la o tigara, dupa care cumnata-meu zice ca pleaca in misiune sa caute artificii. Ah, si acolo era si frate-meu cu prietena lui, model la Milano. No shit, chiar e. Dar altfel, foarte simpatica. Probabil ca mascarita si imbracata de fitze, arata altfel, asa cum arata toate modelele. Dar fara tencuiala.. Hmm.. sunt eu invidioasa probabil :)) doar ca am ramas putin dezamagita, ma gandeam ca e un fel de Heidi Klum sau ceva, doar ca nu e. Oricum, foarte smechera, daca a reusit cu fizicul ala sa ajunga acolo. Whatever.

Deci plecam cu nebunul dupa artificii. Eu, frate-meu, pretena lu’ fratele meu si cumnatul. Intram in magazine, astia se udau uitandu-se la rachete and shit, eu ma simteam a 5-a roata la caruta. Wtf? Ce caut eu sa ma uit la rachete? De ce am iesit eu din casa, cand abia ajunsesem dupa un drum interminabil? Pot da vina pe foame, neuron bulit sau pe faptul ca mi-o fi fost totusi dor de ei. Nevermind.  La un moment dat, cumnata-meu zice ca mai bine merg „sus” la un alt magazin. Eu, calma ii zic: defineste „sus”. Aflu ca sus inseamna intr-adevar sus, asa ca ii anunt ca ma retrag. Imi ajung dealurile pe care ma catzar in jurul casei.

Trec peste faptul ca oricum n-am apucat sa mancam cu totii, asa cum m-au tot futut astia la cap ca vor sa facem, fiindca nebunii s-au dus si dusi au fost. S-au intors cu putin inainte sa plecam noi, cu artificii, rachete si tot felul de rahaturi, pe putin 100 bucati. No shit! Ne-au dat si noua la pachet, desi noi nu vroiam rachete, am refuzat sarmalele, pentru ca d-alea mai aveam si noi acasa, si am plecat.
Doar ca pana ne-au dat rachetele, pana ne-am impachetat noi, a inceput sa ploua.. Zdravan. La fel de zdravan cum ninsese cu o ora mai inainte. Busul a intarziat 12 minute. Iar noi ajunsesem in statie cu 10 min inainte. Deci mi-a inghetat curul 22 de minute.
Zau ca-mi face placere sa ii vad pe toti odata sau pe rand, dar nu fiindca bate cineva cu curul de pamant. Ci pentru ca am timp, am chef si nu ii deranjez daca vin. Altfel, a fost de kkt gandul ca m-am tarat atata drum doar ca sa nu mai faca sor-mea scandal. Las’ ca vin ei la mine. Ii astept la gara, si-i car pe jos pana la mine. Pula mea, eu am antrenament, imi permit.  
Ne-am urcat in bus, am mers juma’ de ora, am ajuns in statie, ne-am dat jos, ne-am tarat pe toate dealurile pulii prin ploaie pana acasa, si tot drumul mi se invartea in cap: blestemul trabantului galben, blestemul trabantului galben…

Anunțuri

One response to “blestemul trabantului galben

  1. LOOL
    Inteleg ca ai suferit insa felul in care povestesti imi provoaca spasme de ras.
    Daca te face sa te simti mai bine, avem un cuplu de prieteni, milionari, care s-au suparat foarte tare pe noi (tocmai ce fac scandal acum la tel lui G) ca nici anul asta!! nu am mers la ei in vizita la Salzburg sa petrecem sarbatorile! Ca ei nu ineleg cu ce ne-au suparat de nu vrem sa mergem!
    lool! Shoot me now!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s