o miercuri foarte lunga


Iar e frig- nimic nou. Iar n-am bani- tot nimic nou. Ma simt obosita si stearsa.
Dupa ce-am dat cu capul in teasta dura a birocratului german, care este o specie complet diferita de birocratul roman, simt ca nu mai am energie nici macar indeajuns incat sa ma pot enerva. In general birocratul roman este corupt dar te ajuta. Il poti convinge relativ usor cu un pachetel, cu bani sau pur si simplu dand din gene (depinde de sexul birocratului). Daca cumva persoana din spatele biroului se intampla sa fie o tanti grasa, vopsita aiurea si cu o expresie scarbita pe fatza, daca esti femeie si mai arati si bine, n-ai nicio sansa. Trebuie sa te imbraci cu hainele care iti stau cel mai aiurea din toata garderoba, sa nu-ti mai dai cu smacuri pe fatza, sa nu-ti speli parul o saptamana, sa-ti iei o expresie undeva intre tamp si umil si abia atunci cucoana grasa cu stampila se va simti importanta si mult mai frumoasa ca tine. Daca bagi o nota de disperare in glas, iti aduci aminte de toti mortii familiei decedati in imprejurari subite si tragice si chestia asta iti umezeste ochii un pic, iti aduci umerii si privesti in pamant, documentul stampliat prin gratia divina a matroanei de 150 de kile, este al tau.

In Germania este altfel. Aici tanti grasa si incredibil de urata din spatele biroului, iti zambeste si iti spune clar :nein! E obisnuita cu privirile umile, cu ochii incetosati de lacrimi si cu disperarea din voce. Milioane de romani care aveau nevoie de o stampila de la ea, i-au trecut prin fata. Ii stie, ii miroase de departe. Cu cat iti raspunde cu mai multi de „nein” la intrebarile tale, cu atat i se largeste zambetul. Spre finalul conversatiei ajunge sa arate ca Joker, iar tie-ti vine sa te duci acasa sa-ti pui izmenele negre si un cearceaf pe umeri si sa te duci sa ii zbori capul ca un adevarat Batman ce esti.
Exista o singura razbunare pentru tanti grasa din Germania. Si anume sa-ti obtii toate celelalte 100 de stampile de la toate celelalte birouri, sa te intorci la ea, si sa-i spui ca acuma e obligata sa-ti aprobe documentul. Eu cand o sa am colectia de stampile gata, o sa ma duc la tanti aia grasa (bine, in gand o numesc pizda proasta, faptul ca-i grasa nu prea are legatura cu faptul ca-i o pizda proasta, dar asta e alta discutie) si o sa-i zic: „Ce bine ca exista o persoana ca dumneavoastra tocmai la biroul asta care se ocupa cu problemele strainilor. Ce minunat ca sunteti atat de draguta cu noi! Am sa povestesc tuturor cat de draguta sunteti. Sper sa vi se intample cat mai multe dintre lucrurile pe care le meritati tocmai pentru ca sunteti atat de amabila. Stiti, ma bucur foarte tare sa vad ca in Germania cei cu sindrom Down, asa ca dumneavoastra, primesc o sansa egala de a munci alaturi de persoane normale.”
Bine, ea n-are Down syndrom, dar o sa-mi placa expresia ei cand o sa-i spun asta :))))))))

Anunțuri

2 responses to “o miercuri foarte lunga

  1. N-ai tu frica, grasa aia stie nu numai ce gindesti acum cind esti in fata ei, ci si ce vei gindi miine cind vei reveni. Am lucrat 3 ani acolo, am inceput sa-i cunosc. La ce-s pusi sa faca, o fac inflexibil si perfect. Si nu vei reusi sa-i enervezi cit sint in timpul programului. Ei nu iau nimic personal.

  2. dupa cum spuneam, prea multi nemti vor sa fie cyborgi. daca ii infig un dejt in ochi, oare face scurt-circuit? :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s