less is more


Incep postul asta cu zambetul pe buze fiindca tocmai mi-am adus aminte de ceva. Dojo a zis ca less is more, si intrand la ea pe blog am vazut ca vorbea despre case :))) da, iar rad cu gura pana la urechi.
Nu, nu de Dojo, ci ca prostii, de ce-mi aduc aminte.

Era in anul de gratie 2005.  Aveam o firmulita mica, cateva alte firmulite care-mi faceau manopera si montajele, eu ma ocupam doar cu ganditu’ dizainului de locuinte si biurouri.

Pe undeva prin toamna, s-a intamplat sa cunosc o tipa super draguta, dar.. mai redneaka asa, adica nu ca se vedea urma de sapa pe umar sau noroiul in crapaturile calcaielor, insa prin extrapolare mi-am dat seama. Daca ma-sa e de la tara, e clar ca si ea a crescut in acelasi spirit natural. Ce nu stiam eu inainte sa ma fac designer, este ca desi oamenii traiesc in camp si printre vaci cel mult bicolore, ei reusesc sa gaseasca inspiratie rogvaiv.
Cam asa arata casa personajei.
Adica la parter o bucatarie portocalie, sufragerie portocalie, la etaj dormitor matrimonial mov (nu lila, mov!), birou verde, camera de oaspeti/copil albastra.
Ok, numai enumerarea tuturor culorilor astora mie-mi da vertij, d-apai sa mai si traiesti acolo. Dar sa continuu: ei bine.. culorile astea nu erau doar asa, o tenta data pe un perete aproape alb. NU! Portocaliul era de culoarea portocalei, movul mov, verdele era cam cum sunt cariocile verzi alea cu care scrii la sedinte pe flipchart, iar albastrul era ceva intre albastru cobalt si .. dunno… un neon dintr-un film sf, poate. Nu stiu, alta comparatie nu pot gasi pe moment.
Ei, si la toata treaba asta, eu trebuia sa vin cu motzul. Adica sa-i gasesc perdele si draperii.

Asta ma umplea pe mine de nervi: cum pula mea iti cumperi casa de 500.000- 1 mil euro, si te zgarcesti sa chemi un designer de la inceput??? Nu frate, il chemi la sfarsit, dupa ce bunul tau gust cultivat cu grija in timp ce dadeai de mancare la gaini si la porci, si-a facut de cap pe toti peretii!
Mi s-a intamplat de foarte multe ori asta. Cate orori am vazut eu in Primaverii si Pipera.. cred ca pot sa treaca rauri-rauri de gorgeosi pe langa mine, si tot nu mi se curata imaginile din cap.

Dar ca sa revin: dupa ce initial am vrut sa ii spun sa-si ia peretii aia colorati si sa si-i bage in cur, ca eu am treaba, am zis ca hai sa incerc. Poate reusesc sa mai scot un pic la lumina oroarea aia.
Din pacate, recunosc, n-am putut decat sa ii dau un staif de lux rahatului colorat, si sa incerc sa il transform intr-o gluma intentionata. Ca si cum tinerii care locuiau acolo, asa au vrut ei sa glumeasca pe seama peretilor albastri si verzi mosteniti de la mamele lor.

Si cel mai rau imi pare pentru ea, pt tipa draguta care trebuie sa locuiasca acolo. Si pentru copilul ala (au si un plod acum), care creste intr-o camera de un albastru care-ti sparge ochii.
N-am avut inima sa ii spun sa puna mana pe bidinea si sa faca totul alb, fiindca less is more, pentru ca n-am vrut sa o fac sa se simta si mai prost.
Ihhhh.. vad ca m-am lasat dusa de val si „dau din casa” :))
N-am postat pana acum niciuna dintre povestile mele despre casele altora, fiindca n-as vrea sa dea vreodata peste ele si sa se simta prost. Dar…wtf. Hmm.Macar n-am dat nume. Oricum, daca dau cumva peste postul asta, imi pot cere sa-l sterg si promit ca-l sterg 🙂

Anunțuri

17 responses to “less is more

  1. He he, n-ai luat-o pe aratura avind de-a face cu toti nebunii? Sau mai bine zis nebunele, ca de obicei nevestele papagalilor cu bani traiesc cu convingerea ca amenajarile interioare sint punctul lor forte.
    Am si io niste experiente, incepind cu bai de 30mp cu ferestre clare spre strada, cum n-am io la balcon si culminind cu acvarii de 2,5 m inaltime, in locul unei usi, protejate de vitralii. Acu’ n-as putea zice daca acvariul ala era pentru rechini sau pentru pastravi, ca inca nu se hotarisera daca sa-l faca cu apa de mare sau dulce (si asta la 600 km de cea mai apropiata mare – Adriatica). Uneori parca ma bucur ca a venit criza si le-a mai taiat din besini la unii…

    • Deci da. Acvarii. Plus piscine interioare. Plus u name it.
      Dar cel mai mult imi placea de mesterii din echipele de montaj :))
      Care se uitau urat la mine cand le spuneam ca o diferenta de 1 cm intre doua gauri paralele atunci cand monteaza o galerie, se vede :)))
      Ma rog, acuma rad, dar pe vremea aia imi mancau ficatii.

  2. Piscine interioare? Cu cascada, si cu sauna finlandeza ce mirosea a scortisoara. Iar aia exterioara cu mozaic la comanda montat de mesteri italieni. Si ce-ma enerva pe mine dizainera (una din breasla ta 🙂 ) cind venea si-mi cerea sa torn sapa pe trei niveluri, unul pentru granitul brazilian in forma de S, alt nivel pentru parchetul bolivian si al treilea nivel pentru gresie (diferente de cota de 2-5mm fiindca granitul e mai gros decit parchetul care-i mai gros decit gresia) toate in aceiasi incapere, si normal, linia de separatie de o forma desenata cu mina libera pe o schita.
    Si cind e turnata sapa in sfirsit, a, nu asa, invers trebuia: aici e gresia si dincolo-i granitul , Dv nu intelegeti ca parchetul trebuie sa fie in centru, gresia la geam si granitul la usa? Bgmspl!

    • pai stai mah, daca nu ii cereai schita desenata de ea, cu detaliile notate? vezi? nu stii sa lucri cu femele :))))
      io le dadeam schitele adnotate, ca sa nu pretinda dupa aia ca am zis altfel, era foarte simplu: vasile, unde e schita, arata-mi unde am scris eu ca vreau sa dai gauri in fututul asta de perete!
      -am schita in trusa cu scule
      – pai da sa vad si eu unde am scris asa ceva
      scoate vasile schita, evident ca nu era nicio gaura proiectata in peretele ala, se scarpina vasile in cap, si zice: si acuma ce facem?
      :)))) doar o mostra din ce pateam eu cu echipa :))))
      ca sa nu-ti mai spun ca aproape au daramat un perete la un montaj. era toata casa gata, mobila, covoare plm, lustre tot.. mai aveau de montat o galerie la dormitor. si se pare ca ala a fost momentul in care au zis: hai sa-i futem ziua lu’ Blo, ca prea e fericita ca a terminat :))))

  3. esti desinger?

  4. Deci voi doi tre’ sa va apucati de povestit in draci, asta e clar. Are Mircea niste povesti cu dizainaritele astea de ocazie, de crapi de ras 😀

    Mda, culori vii pe pereti. Sa iti crape neuronul si alta nu. Io nu-s nici nus’ cat de data pe spate dupa alb, am impresia ca is intr-o sala de operatii, dar se gasesc destule nuante pastel incat sa nu orbesti …

    Mai pove din casa, ca e misto 😉

    • ti-am dat mail 🙂
      mie-mi plac peretii albi, nu tre’ sa arate a spital neaparat. depinde daca in camera ai un aparat care face bip bip sau nu :))
      o sa mai povestesc din casa, sper doar sa-mi aduc aminte toate povestile, ca-s ani de atunci, si eu n-am mai dormit sa-mi refac neuronii cam tot de prin 2005 :))

  5. Alb. Nu crem deschis. Alb! Ai auzit Dojo? :-))

    • am citit eu undeva ca peretii crem imping oamenii in depresie
      :))
      pentru mine albul rulz

    • Pe mine aia albi ma imping la depresie. Tre’ macar camara sa mi-o colorez altfel 😀

      • stai mah, ca poti trage niste dungi pe un perete, sau poti colora o parte din el, nu trebuie musai sa fie totul alb. Zic doar ca eu asa prefer. Poate fiindca din cauza ca am vazut atat de multi pereti colorati in fel si chip :))

  6. mie imi plac peretii negri +albi

  7. OK 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s