.


N-am sa pun doliu pe blog. N-am sa plang aici, n-am sa astept mangaiere pentru asta. E doar un fapt. Tataie s-a stins.
L-am iubit mult si am plans pentru el, pentru ca nu puteam sa vorbesc cu el, pentru ca nu-l puteam vedea si mai ales pentru ca nu i-am putut da sansa sa isi ia ramas bun. Stiu ca i-ar fi placut.
Asteptam din zi in zi sa se intample asta, si nu ne-a luat prin surprindere. E doar o senzatie de gol, amestecata cu usurare. Bine ca nu se mai chinuie, asta e tot ce putem gandi acum.
Maine probabil ca o sa ne doara mai tare.

Anunțuri

Comentariile sunt închise.