retardinha


In momentul de fata exista doua posibilitati:

1. ori scriu in continuare absolut toate tampeniile care-mi trec prin cap, in speranta ca voi reusi sa revin la forma in care eram acum cativa ani, cand scriam muuult mai bine ca acum

2. ma las in pula mea de scris, si-mi consum nervii si zambetele rozandu-mi unghiile sau ranjind tamp intr-un colt.

De ce-s ofticata? Pentru ca acum 9 ani am inceput sa scriu. Brusc. Nu pot sa spun ca scriam fenomenal, desi multi spuneau asta. Doar ca eu probabil ca citisem mai mult ca ei, si din pacate stiam mai bine. So, asta a fost acum 9 ani, acum 8 ani.. pana acum 4 ani.
Da, exact. De acum patru ani si pana la blog, n-am mai scris decat pe apucate, si numai povesti cu pampersi.

In seara asta, recitind cateva texte de acum enspe mii de ani, imi dau seama ca asa cum scriam atunci instinctiv, fara sa caut cuvintele si fara sa editez vreodata vreun text, am sa scriu din nou peste cativa ani. Probabil. Posibil.

Simt ca m-am tampit. Really. Nu-mi gasesc cuvintele, ma invart in acelasi cerc de expresii, cand mi se intampla sa folosesc cate un cuvant mai elevat, imi vine sa-mi dau sapca  pe ceafa si sa fluier admirativ, ca uite dom’le, Blo nu-i chiar asa retarda cum crede lumea.

Sau ba nu. Merit sa-mi schimb numele in Retardinha, ca asa-mi trebuie daca mi-am bagat picioarele in el de creier si l-am lasat sa mucegaiasca intre gramezi de pampersi si ixeluri cu rapoarte anuale, cincinale si proiectii pe urmatorii 205 ani.

Anunțuri

5 responses to “retardinha

  1. fuck me, fuck us!
    ce plm am avut mai bun de facut in tot timpul asta?
    nu zice ca schimbatul de scutece ne-a futut la cap. altceva ne-a. stii tu ce.
    si sunt pissed din cauza asta.

    • bah, stii si tu ca eram absolut incapabila sa vorbesc despre orice altceva decat despre minunea pufoasa.
      plus ce zici tu. plus toate celelalte. plus ixelurile vietii, care numa’ alea mi-au mancat juma’ din neuroni. previziunile pulii pe urmatorii 2 ani.

      • Eu fugeam ca de dracu de discutiile despre copii. Imi era suficient the fact itself.
        Aveam alte preocupari… ma gandeam ieri – eram in bucatarie si m-am gandit ca nici macar radio nu mai ascult. Si muzica a disparut, laolalta cu cititul, filmele, scrisul, pozatul.
        Poate e depresie de viscol in martie plm.

  2. Bai, e pericol! Se rascoala mamele! Io auzisem ca doar barbatii au criza Evului Mediu (pardon: eroare de traducere: a virstei mijlocii)…

    • pai ce sa facem daca ne-am apucat sa facem plozi la batranete :))
      daca-i faceam inainte sa apucam sa gustam beneficiile vietii de femeie, cred ca era mai usor. asa ne-am futut cariere, creieri, prietenii, u name it.
      da’ io tot cred ca merita. doar ca nu exista recuperare, ci doar transformare.
      si stai un pic: cum adica criza varstei mijlocii??? acuma-ti aplic o letala de nu te vezi!
      sunt tanara, dom’le, sunt tanara, da?
      Varsta mijlocie e undeva pe la 50 de ani, clar? Pentru ca eu o sa traiesc pana la 105.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s