nonsensuri


Mananc fructe verzi. Pescuiesc cu atentie din casoleta din fata mea, boabe de struguri fara samburi, felii de kiwi putin flescaite de caldura si bucati de pepene care ar fi trebuit sa fie galben dar nu e, e verde. Inghit fara sa-mi dau seama de gust, mi-am dat seama ca de cateva zile asa mananc, fara sa stiu exact ce, cat si de ce mananc.
Am o foame cumplita de toate lucrurile pe care nu le am. Si nu de lucruri de fapt, ci de toate gesturile si cuvintele care nu-s ale mele. Sa le inghesui frumos intr-un colt, in interiorul meu, si pe urma sa-mi asez sinele pe ele. Sa stau ca un bulibasa pe cele mai de pret posesiuni ale mele.
Sa sa sa sa saaaaaaaa n-are importanta. Mananc mecanic, mananc mult si pe urma stau pe wc si privesc absenta desenul care reprezinta la nesfarsit trei sirene pe fundul marii. Nu mi-am luat nicio carte cu mine, asa ca stau si ma gandesc, nici eu nu stiu exact la ce. Am puseuri de ura, de frustrare, dar le indepartez repede. Pe WC oamenii tre’ sa fie relaxati. Eu nu reusesc, eu scuip din mine cu furie tot ce-am inghitit mai devreme printre lacrimi pe care nici de-a dracu’ nu le las sa curga pe obraz.

Nu ma vede nimeni cand plang. Nici nu vreau, sunt prea superficiala, prea preocupata de chestii de genul: mi se umfla nasul si ochii, si arat ca Rudolf pe urma, si nu-mi poate lua nimeni in serios durerea, atata timp cat umblu cu nasul ala umflat si rosu. Si eu nu suport sa ma doara si sa plang, si lumea sa rada de mine ca uite ce nas are si aia!

Azi am stat cu fundul in porbagajul masinii si-am baut bere. Si-am fost trista dar am zambit un pic.
M-am gandit ca zilele astea gandesc mult. Si n-as vrea sa mai gandesc. Am obosit si de filme din anii ’80, si de stiri cretine care-mi vin pe mail, si de vocile celor de la radio.M-am uitat la televizor de doua ori. Odata la Sponge Bob si-odata la varianta nemteasca a emisiunii „dansez pentru tine”. M-am enervat cand m-am uitat la aia dansand, pentru ca dansau vals pe un cacat de melodie nemteasca, si quickstep pe Lady Gaga. Niste imbecili.

Ma uit la mine si cred ca as rade, daca as putea sa rad la ora asta. Stau turceste pe fotoliu in fata calculatorului, infasurata intr-o patura de matase, cu halatul cu dungi in trei nuante de roz, si cu caciula ruseasca pe cap. Nu mi-am uscat parul cum trebuie, stateam cu foenul in mana in baie, si ma priveam absenta in oglinda. Ma uitam cum imi flutura suvitele umede in jurul fetei, si mi-a venit iar sa plec. Am lasat foenul jos, mi-am pus chilotii si tricoul, am iesit si m-am oprit pe hol, sa-mi caut sosete. Mi-am dat seama ca n-am unde sa plec, desi vreau sa plec undeva unde sa-mi bata vantul prin par, si sa miroasa aerul a sare si a trup cald. Am stat pe hol, intepenita in fata dulapului, ezitand intre sudul Frantei si Grecia pana cand m-am intrebat de ce nu Spania? Chiar asa, de ce nu Spania?

Sa ma uit cum insereaza in piata  in timp ce oamenii se aduna pe la mesele de la terasele de pe margine. Muzica sa se auda in surdina de peste tot, oamenii sa sporovie veseli, sa fie betivi tristi pe la colturi, curve prea fardate si prea parfumate sa se miste incetisor pe tocurile inalte, sa fie copii trasi de mana catre casa, in timp ce in cealalta mana tin o inghetata pe care se chinuie sa o linga, si sa fiu eu.
Sa fiu eu acolo, intre toti ceilalti, si sa-mi misc nerabdatoare degetele de la picioare intre baretele papucilor, in asteptarea cuiva. Sa mai sorb un pic din paharul cu vin alb, si sa-mi doresc sa mai fi fumat.

M-am miscat de acolo abia cand mi-am dat seama ca-mi inghetase capul. E frig in casa, e seara si e frig peste tot acum. E frig in jurul meu, e frig in mine si eu dau drumul cuvintelor alandala, asa cum imi vin, si ma enervez ca nu-mi vin mai frumos. Propozitiile trebuie sa fie rotunde, u know? Totul ar trebui sa fie rotund, fara inceput si fara sfarsit, ca povestile pe care mi le spun cand incerc sa adorm.

There’s no end to this.

Anunțuri

4 responses to “nonsensuri

  1. „e frig in casa”… Stii ca tot ce au altii e mai bun, nu? Aici is 85 Fahrenheit in casa. Noaptea. In Celsius, 30.
    Stii ce-i asta, nu?
    Middle age crisis. Virsta la care o gramada de femei o dau pe bautura. Sau pe Prozac, Xanax etc. O sa treaca…

    • 30? nu suna foarte rau :)) desi zilele trecute au fost 20,5 grade in casa, candva dupa pranz cand batea soarele in ferestre, si simteam ca ma sufoc de cald :))))))
      ce-am fost si ce-am ajuns :))

      subscriu la partea cu alcoolul. frec bucataria, adun jucarii minuscule care-mi intra in talpi, in fund si in orice alta parte a corpului care ia contact cu ambientul, spal rufe, curat legume pentru supa si sorb din cand in cand dintr-un pahar de vin alb 🙂
      alcoolica nu cred ca voi reusi vreodata sa devin, pentru ca nu tin deloc la bautura. o bere de 330 ml ma pune in fund, o jumatate de pahar de vin ma lasa cu ochii sticlosi si ma convinge sa iau o pauza de la smotru 🙂

  2. Hei baby…

    Tre’ sa-ti gasesti ceva de facut. Ceva care sa te implineasca. Nu esti tu genul care se lasa calcata in picioare de o ‘criza amarita’.
    La ce te pricepi? Ce iti place sa faci?
    Care e talentul tau?
    (In afara de a ma distra pe mine zilnic cu umorul tau negru)

    :-*

    Be strong!

    • cel mai bine stiu sa fac ixeluri si proiectii pe urmatorii 1500 de ani, pentru orice fel de biznis. da’ nestiind limba asta amarata decat atat cat sa nu mor de foame cu banii in buzunar, n-am cum sa fac ce stiu eu.
      ceva care sa ma implineasca.. hmmm…poate ma apuc de voodoo :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s