Cernavoda


Am copilarit acolo. In fiecare vara, maica-mea ne urca in tren si ne ducea la bunici.
Stateau pe strada Liliacului, disparuta acum de pe harti, in singurul bloc de „albi” din Columbia.
Pe scara bunicii nu era decat o famile de tigani, la etajul 4. Toate celelalte blocuri erau pline de tiganci cu fuste multe, si puradei in putza goala alergand fericiti prin praf.
De la balconul bunicilor se vedea Dunarea si o parte din port, si-mi placea sa stau seara sa citesc in balcon pana cand vocea hotarata a bunica-mii, ma indesa in pijama si imediat la culcare. Noi eram singurii care intrau in casa la ora 8, si muream de oftica. Toti ceilalti stateau afara pana la 10, numai noi nu.

Cand zic „noi” nu ma refer la mine si la personalitatile mele multiple, ci la mine, la sora-mea si la varul meu.

Am atat de multe amintiri de acolo, si-mi sunt atat de dragi, incat mi-e greu sa ma hotarasc ce sa povestesc acum.

Aveam putini prieteni fiindca noi eram ” bucurestencele”, insa ne jucam cat era ziua de lunga. Acolo am invatat sa trag cu prastia, tintind-o pe vecina de la 4 din blocul de vis-a-vis, m-am catarat pe cosul centralei, am invatat sa joc „cutitasul”, jucam pac-pac, si ne jucam de-a familia 🙂

Da, aveam si un „sot” pe care-l chema Vasile. Doamne, ce-l mai iubeam! Si stiu ca si el ma iubea, insa totul s-a terminat aproape ca-n Romeo si Julieta, doar ca nici unul dintre noi n-a murit :))
S-a terminat intr-o zi, cand maica-mea aflata in vizita, a auzit ca Vasile striga din toti plamanii: Blo e nevasta mea, Blo e nevasta mea, fiindca deh, avea de ales intre mine, Gina- vecina de la parter care era lesinata dupa el, si inca alte cateva copilite. Maica-mea a auzit, si m-a tarat de par de la locul de joaca, interzicandu-mi sa ma mai joc cu el.

In anul urmator, tatal lui a murit, si s-au mutat cateva strazi mai departe. Insa cand esti copil, cateva strazi inseamna o cu totul si cu totul alta lume. Asa ca s-a terminat povestea noastra de amor 🙂

Tin minte drumul catre prund, plaja unde ne ducea bunica-mea sa ne balacim daca si doar daca eram niste ingeri de copii. Si cum asta nu se prea intampla, pupam foarte rar plaja, evident.
Oftam un pic, dar ne luam cu joaca si pana la urma nu ne pasa prea mult.

In fiecare zi trebuia sa il scot pe vara-miu din ghearele lui Cornel, un alt vecin de la parter, dintr-o familie de moldoveni. Cornel ma ura de moarte, nu stiu de ce. Poate ca din cauza ca eram mai smechera ca el, el fiind leaderul declarat al scarii. Toata lumea il stia de frica, toata lumea il asculta. Numa’ Blo nu. Asa ca aproape zilnic trebuia sa ma bat cu el. Asta face minuni pentru fizicul plapand al unei copile nascuta si crescuta intre betoane. Am invatat sa bat zdravan si sa fug mai repede ca el :)) asa ca iata ca am trait sa povestesc despre asta.

Deasupra bunica-mii locuia o familie de „telectuali”. El dadea din stegulete in gara, ea era sora medicala la spitalul din capatul strazii. Fiica lor era ingrozitor de rasfatata si de egoista. Genul de pustoaica din filmele americane, in jurul careia graviteaza totul. Numa’ Blo nu, evident. Cu ea nu ma bateam, dar trebuia sa-mi inghit de multe ori lacrimile de furie pentru ca celelalte fete nu se jucau cu mine si cu sora-mea din cauza ca le interzicea Dana.

Asa ca eram nevoita sa ma joc cu baietii. Si desi Gina era prietena cu Dana, cand ne jucam „de-a familia”, de dragul lui Vasile venea si ea sa se joace. Era fiica mea in joc :))

Doamne, cat de mici eram!

Toate vacantele erau identice, zilele treceau ca prin vis, si cand venea ziua mea, ma intristam fiindca stiam ca in curand va trebui sa ma intorc in Bucuresti.

Mi-e dor sa mai fiu copil la bunici, desi bunica-mea era cam zbir, iar bunica-miu era tot timpul morocanos. Insa acolo macar scapam de parinti pentru cateva luni. Sa nu-i mai vad pe ai mei, era bucuria suprema, nici nu ma mir ca eram asa fericita in vacantele de vara :))))

Eh, bottom line este ca mi-e dor de orasul ala. Am incercat sa determin pe harta cam pe unde era blocul bunicii, dar nu reusesc sa-mi dau seama. Adica stiu cam pe unde era, dar pe gugal maps acolo apare un cartier de vile. Or fi ras toate blocurile?
Mi-e dor pana si de filmele proaste pe care le vedeam in vacante, atunci cand bunica-miu ne dadea bani de „gradina”. Filmele incepeau la 9 sau la 9 jumate, si ce mai aventura era pentru noi sa avem voie sa stam treji, afara, si sa vedem un film in aer liber! De obicei rulau filme indiene cu Raj Kapur sau chinezesti gen Sora 13. Doamne, ce vremuri!

Ma intreb oare fiica-mea ce va tine minte din copilaria ei?
Eu tin minte sandalele rosii, cu toc de 1 cm, pline de praf pentru ca in Cernavoda praful ajungea intotdeauna pana la glezne, rochitele rosii in care dimineata tremuram iar la pranz cand ne intorceam acasa, lesinam de cald, pantalonii scurti- vesnicii pantaloni scurti, cojile din genunchi, frecatul cu buretele pana reuseam sa scoatem jegul adunat peste zi, vecina de la 3 pupandu-se si facand sex cu te miri cine, in spatele blocului, obsedatul de la parter din blocul de vis-a-vis, pac-pac prin toate cotloanele, toate jocurile „importate” de la Bucuresti si jucate pana la epuizare in vacante, setea cu care citeam la pranz cand toata lumea dormea..
Hai ca am scris o ditai’ fraza :))

Ah, si acolo am invatat ca la o piatra mare se zice „cataroi”, si la helanca- maleta.

Ma senilizez for sure, vad ca am luat-o pe panta amintirilor.

Ah, si Adela- fata ofiterului- imbracata in galben, spunand ca mama ei a zis ca galbenul e fardul brunetelor :))
Iulia cea cu bratul stramb fiindca a cazut cand era mica si nu i l-au pus la loc, Irina sora isterica a Iuliei, Nucu, vecinul autist, Mate- cel mai frumos baiat din oras, care era cu vreo 3-4 ani mai mare ca mine, si care intr-o zi s-a uitat la mine si m-a vazut!!!!!!!!!Mi-a si vorbit chiar, iar din clipa aia inima mea i-a apartinut :)) Am uitat si de Vasile si de tot :)))

Ihh.. gotta go. Am scris mult si aiurea. Poate-o sa am chef intr-o zi sa povestesc cate ceva specific, nu asa.. pe deasupra.

Anunțuri

2 responses to “Cernavoda

  1. Am gasit strada, cu google earth ! Si inca sunt blocuri acolo ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s