Black Hole Sun


Ma bucur ca nu mai am atat de multi vizitatori. Poate ca nu mai intra fiindca sunt patetica, poate ca nu mai intra fiindca mi-am dat seama ca daca pun tag-uri vin, vin cautand material de laba, femei cu pula, cum sa umble cu pula in cur si asa mai departe.
Si toate search-urile astea care se refera invariabil la futut, ma fac sa ma gandesc, sa ma intreb: cat de mult inseamna fututul in viata mea?
Mult, dar nu destul. Imi place sa ma fut. Acum 10 ani as fi spus ca imi place sa fac dragoste, si n-as fi mintit. Pentru mine sexul era indisolubil legat de dragoste. Acum pot fute fara remuscari, fara sa leg simplul act al copularii de nervii si frustrarile mele, de lipsa de dragoste din viata mea sau de fapul ca pentru barbatul care ma fute, sunt invizibila.

Stiu ca ma fute de parca si-ar face o laba. Stiu ca prefera de cele mai multe ori sa isi faca o laba decat sa ma futa, pentru ca fututul ar insemna sa interactioneze cu mine. Nu poate interactiona cu mine fiindca il deranjeaza coaiele mele. Faptul ca-s o femeie cu pula, careia nu-i e teama sa futa si sa se intoarca pe partea cealalta si sa se culce. Sau sa-si ia cartea de pe noptiera si sa reinceapa sa citeasca la fel de natural ca inainte de futut, cand pur si simplu a lasat cartea jos si-a pus mana pe urmatorul obiect de interes.

Nu-s amuzanta, stiu. Nu-s amuzanta cand sunt patetica. Asa vad barbatii micile sau marile noastre dureri. Patetisme.
Ca mi-am prins un deget in usa si ma cac pe mine de durere e mai de inteles decat faptul ca ma doare ca nu ma mai intereseaza daca barbata-meu ma vede sau nu.
Da, stiu ca-i greu de inteles pentru voi, astia cu juma’ de neuron si o semi-erectie, astia care ati nimerit aici doar fiindca v-a pacalit gugalu’ cu indexarile pulii. Dar chiar ma doare, in pula mea, ma doare ca am devenit insensibila. Ma doare ca nu ma mai recunosc. Tot incerc sa ma regasesc de ceva vreme, stiu ca-i cazul. Stiu ca barbata-meu nu intelege ca simt ca m-am pierdut iremediabil, si ca probabil ca eu cea de care s-a indragostit, si de care mi-e si mie dor, a disparut pentru vecie inconjurata de tacerile ei.

Nu reusesc sa ma redefinesc, si poate ca asta-i singurul semn de sanatate mentala, fiindca noi toti ar trebui sa fim in continua transformare. Ar trebui sa exorcizam, sa proiectam, sa redefinim fiecare parametru al existentei noastre in functie de bataia aripii de fluture (da, stiu, alt cliseu de cacat :))

To name is to kill, to name is to kill.

Do I really want to kill all of it? Do I really know how to live without pain?
Cred ca la asta se reduce totul. La ipocrizia mea de a ma bate cu pumnul in piept si de-a spune ca io exorcizez, io bat cu pula in masa, si cu toate astea sunt aici.
Inca aici.

Ma invart in acelasi cerc, cu propria-mi coada in dinti, si nu stiu cand am sa ies de aici.

Sunt o ipocrita, in pula mea! Aruncati cu rosii in mine, futeti-ma in gura, va dau voie.

A durat 10 ani sa ajung dintr-o persoana calda, chestia frustrata de acum. Nu-i numai vina lui. El e doar un biet imbecil care-si traieste viata fara sa inteleaga nimic. Inteligenta emotionala? Pula. Consiliera de cuplu la care am fost impreuna o perioada, i-a dat sa citeasca, a incercat sa-i explice. Rezultat? Fix pula.

Am renuntat. A durat atata timp sa invat sa renunt, sa nu mai cred ca mi se cuvine totul, desi in pula mea, mi se cuvine totul! A durat atata timp sa invat ca pentru el nu-s frumoasa, nu-s desteapta, nu-s in niciun fel, desi sunt, in pula mea! Sunt chintesenta feminitatii, sunt cea mai misto femeie pe care o vei cunoaste, pulifricule! Asta i-as spune daca as sti ca intelege, ca poate accepta, ca poate vedea.

Sunt plina de furie, si stiu ca furia asta nu se va concretiza in absolut nimic senzational. Nu voi compune o simfonie, nu voi picta un tablou, nu voi arunca cu farfurii in capul tampitului, nu voi schimba absolut nimic. Si va mai trece o zi, voi gasi in continuare motive de ras, motive sa-mi ascund capul in propriul cur si sa zambesc absenta in timp ce fiica-mea se uita la prea multe desene astazi, doar fiindca in clip asta eu as vrea sa fiu oriunde in alta parte, numai sa nu mai exist. Sa stau in pula mea intr-o gaura neagra a universului, si sa stiu sigur, absolut sigur ca nu mai exista nimic. Ca nu am niciun fel de constiinta, ca nu exista nicio viata de dupa moarte, niciun loc in care sa ma duc si sa-mi aduc aminte cat de mult imi iubesc copilul, cat de mult l-am iubit pe cretinul asta de barbat, cat de mult m-a durut viata asta, in pula mea. Viata asta care-i frumoasa ca o planta carnivora pe care o vezi prea tarziu, numai atunci cand deja te-a halit pe trei sferturi.

Nu vreau nicio urmare, nu vreau happyend, nu vreau nimic.
NU, nu-s sinucigasa. Pula mea, daca vroiam, pana acum eram moarta demult. Poate ca nu m-as fi sinucis in mod neaparat, dar m-as fi lasat sa mor in una din ocaziile in care era sa mor si eu m-am incapatanat sa traiesc, doar asa.. fiindca am crescut auzind-o pe maica-mea spunandu-mi zilnic:”  luate-ar moartea! ”
Asa ca m-am incapatanat sa traiesc, sa traiesc fiecare clipa cat de mult am putut. Dintr-o secunda am facut patru, asa am trait, asa am simtit.
Poate candva am sa fac asta din nou. Candva, cand voi putea face asta, cand imi va trece accesul asta de nihilism.

Pana atunci

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s