o zi din viata lu’ Blo


Azi dimineata, pe la 2 jumate.

Pitica, cocotata pe spatele meu, imi urla gingas in urechea dreapta: te doare spatele, huh, te doare?
Eu, chiauna: ce vrei mah, culca-te!
Ea agatata de tricoul meu: te doare spatele, mami?
Eu, la fel de chiauna si vag enervata: da, ma doare, culca-te!

Ofteaza,  se da jos de pe mine, se baga la ea in patut si se culca.

2:45. Ma uit cu interes la grinda din tavan. Ma uit la lumina de noapte in forma de pisicuta Hello Kitty. Ma gandesc sa ma dau jos si sa imi aduc laptopul in pat.  Ma intorc pe partea cealalta. Ma intorc pe toate celelalte parti de cate 2 ori.
Ma duc sa caut ceva de rontait. O punga de biscuiti cu ciocolata, dar punga fosneste. Rau.
Imi pun blugii, un pulover si pantofii bleu din piele intoarsa. Imi plac pantofii mei bleu din piele intoarsa. Acum sunt destul de uratei, dupa nenumarate invarteli in masina de spalat, de-a lungul anilor, dar mie inca imi plac.
Ii admir corespunzator, imi iau cheile si ies afara.
Cerul pare crapat pe ici pe colo, avand nuante un pic mai deschise. Altfel e bleumarin.
Ma urc in masina, dau drumul la radio. E 3:30.
Imi pare rau ca m-am lasat de fumat, acum as fi avut ce face. Fumam o tigara, admiram cerul, ascultam muzica..

Asa stau in masina si mananc biscuiti cu ciocolata. Sunt manjita pe degete, le ling cu atentie si foarte non-erotic. Dupa lins, degetele mele raman lipicioase. Caut gelul antibacterian, servetelele, ceva..
Nu gasesc nimic. Masina arata ca o masina de homeless. In spate sunt ambalaje de Mc, zeci de hartii, cd-uri, o geaca.. omul asta chiar nu-i in stare sa tina masina curata.
Ma enervez, aprind farurile si plec la plimbare. Nu e absolut nimeni pe strazi. Dau ocolul orasului, incetisor.. ma plimb pe stradutele din centru, atenta sa nu iau vreun colt de casa dupa mine, pentru ca strazile-s inguste rau.
Cadranul ceasului din turnul primariei este luminat. E deja 4:10.
Las geamurile jos. Miroase a tei, desi n-am vazut niciun tei inflorit, inca.
E caldut, nu bate vantul, sunt vreo 12-13 grade, e placut. M-as plimba asa la nesfarsit. Eu si orasul, eu si muzica de la radio.
Incep sa-mi aduc aminte, ma plimb cu masina doar pe jumatate atenta la ce fac. Sau poate chiar mai putin de jumatate, oricum nu conteaza, nu-i nimeni pe strada. Trebuie doar sa fiu atenta la case si la bordurile inalte.

Imi vine sa plang un pic. Doar un pic, atat cat iti vine sa plangi la 4 dimineata, cand te simti singur pe lume si nu trece nicio masina si niciun pieton, ca sa te contrazica.

Ma intorc acasa, mai fac o incercare. Pe dreapta, pe stanga, pe burta, pe spate, din nou pe burta, cu capul pe perna, cu capul sub perna, pe spate.. degeaba.

Dau drumul la cuptor pentru covrigul cu unt. In dimineata asta nu-i mai pun sandwich, fiindca ieri am uitat sa cumparam paine feliata pentru ea.

Bag fierul in priza si incep sa calc hainute mici. Mai e un pic si se trezeste micul cyborg si incepe sa se certe cu mine pe te miri ce motiv. Ca de exemplu ca vrea sa mearga la gradinita fara fusta. Fusta e inutila, are ciorapei si camasa, nu vrea fusta. Si nu, nu vrea pantaloni.
Se trezeste, ne certam, ne impacam, tuseste, pleaca.
Fac programare la doctor pentru mai tarziu. N-are nimic, doar muci.
Sirop de subtiat mucii si ser fiziologic in nas.

Ma doare capul si spatele. Zac in pat, adorm un pic. La 5 barbata-meu pleaca.
Ametita, stau un pic cu ea.

Seara baita. Se joaca in cadita ei, cu poneii de la lego. I-am facut spuma, si-o las acolo fericita sa isi descopere prietenii ascunsi pe sub apa.

Ma suna barbata-meu chiar cand intram la ea sa vad ce face. Ma vede intrand si scuipa inapoi o gura mare de apa.
Blocata, ma apuc sa ma cert cu ea: nu ti-am zis mah, sa nu mai bagi in gurita apa din cada? Pai pui poponeata acolo si pe urma bagi in gura? N-ai facut tu caca mai devreme, cu poponeata aia?
Ea ma priveste cu ochii mari si intunecati: Ba da. Acum am caca in gura?

N-apuc sa ii raspund. La telefon barbata-meu imi spune ca data trecuta cand i-a facut el baie, a prins-o ca manca spuma din cadita.
Ma uit in cadita, nu era nici urma de spuma. Ii zic: pai.. e cam tarziu sa-mi spui acuma, ca vad ca nu mai e picatura de spuma in cadita.
Ea, din cada: nuuu, nu am mancat spuma sa stii! Doar am bagat apa in gura.

Ma mai uit odata urat la ea, si-i aduc aminte sa nu mai bage apa in gura.

Ne certam pe urma cu privire la ora de nani. Negociem inca un sfert de ora de desene.
Ne certam fiindca nu merge sa faca pipi, sta si se invarte prin casa iar eu urasc sa ridic tonul.

……

Adoarme

Dreapta, stanga, pe burta, pe spate, pe burta din nou. Stau asa vreo jumatate de ora.
Ma ridic, ma imbrac fiindca in casa e frig, si ma duc in sufragerie. Ma doare un ochi. Rau. Mai devreme ma durea doar capul, la fel de rau. Scobesc peste tot dupa ceva pentru dureri. Nu mai am paracetamol, n-am decat ketonal care pe mine ma face sa vomit. Gasesc ceva pe baza de ibuprofen. Bun si ala.

Deschid laptopul si ma hotarasc sa impartasesc tuturor cat de glamouroasa e viata mea.

O sa-mi iau laptopul in pat, ca sa ma pot uita la un film.

The end.

Anunțuri

7 responses to “o zi din viata lu’ Blo

  1. Exceptind durerile de cap, not bad day at all… 🙂
    Si ce radio asculti? Bayern 3? Arabella?
    Incearca http://www.q1043.com/main.html
    Dai click pe Listen Live si daca ai rabdare sa treaca reclama ai acces la un radio de rock clasic.

    • da, antena 3 era. se prinde cel mai bine intre coclaurii astia. da’ mie imi place mai mult radio 8. baga muzica veche si buna 🙂
      acasa nu prea ascult radio, iar daca ascult, bag de pe di.fm. da tempo lounge sau bossa nova, sau ce-mi trazneste atunci 🙂

  2. acum inteleg ce vreai sa zici demult, la primul tau comentariu.
    noi doua chiar semanam.

  3. no, daca ti-o trebuit plod.

  4. Cu rele si bune, ai putea fi un personaj interesant al unui roman. Dupa cat am citit pana acum, nu prea-mi vine in minte ideea unui happy end. Nu am apucat sa citesc chiar tot blogul, fac eforturi, is curios daca ai scris undeva despre cum arata oraselul, casuta ta. M-ai starnit cu acele iesiri prin oras pe timp de noapte. Eu m-as plimba tot timpul, mai ales daca este liniste. Mai mult reusesc dimineata,cand oraselul meu e linistit si mult mai sigur pentru a iesi pe strada.
    Imi place cum te exprimi, ai o scriitura frumoasa, cursiva, deloc plictisitoare, ar fi interesant sa publici textele sub forma unei carti/culegeri de trairi. Cred ca te-ai apucat sa scrii la varsta potrivita, cand singura iti poti oferi raspunsuri.

    • iti multumesc, esti un dragut.
      nu mai scriu nici pe departe atat de bine cum obisnuiam sa scriu, pentru ca n-am rabdare sa gandesc un text cap-coada, si odata scris de obicei nu-l mai editez. plus ca trairile mele actuale se tot invart intre ideea de divort si fantezii cu accidente groaznice, deci nu prea vad ce-as putea scrie dragut si interesant.
      si ai dreptate, ideea de happy-end nu-i din filmul asta, dar asta nu ma deranjeaza atat de mult. e ok. life sux. dar voi gasi mereu motive sa o traiesc si sa ma bucur de ea atat cat pot, chit ca ma bucur de un borcan de dulceata de gutui, sau de un rasarit de soare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s