din peripetiile unei mame nebune


Dupa cum spuneam acum cateva saptamani, vinerea pot duce ploada la scoala de capoeira.
Penultima vineri m-am dus degeaba, vinerea trecuta mi-a fost lene/sila/whateva sa mai conduc pe ploaie, insa vinerea asta, adica azi n-am mai avut nicio scuza.

Afara era soare, groaznic de cald, niciun nor la orizont. Bun, deci nu ploua. Ok, hai sa duc totusi copilul acolo, ca doar i-am promis, si nu obisnuiesc sa nu ma tin de promisiuni.
Plec in viteza cu ea pe la 3 si 5. La 3 jumate trebuia sa fim acolo.
Cald moncher, cald de-ti venea sa te jupoi de unul singur( 28 de grade am vazut pe indicatorul de la o benzinarie).

Pe drum, aglomeratie mare, se mergea bara la bara. Deja imi venea sa injur. Ma uitam cum trec minutele, si eu nu inaintez cine stie ce.

In fine, ajungem acolo, parchez, salt ploada, sacose, genti, etc.. urcam la etaj, lumea era deja inauntru.
Parchez ploada in sala, ma duc sa ma schimb si eu fiindca am vazut ca parintii ii ajuta pe copii la exercitii, ma intorc, ma prabusesc pe parchet cu un oftat de fericire. Parchetul era racoros, picioarele mele goale erau recunoscatoare.
Am fost asa fericita cam 10 secunde. Ca pe urma ne-a pus sa ne ridicam, si sa facem alte exercitii. Si pula mea, dar toate exercitiile astea, presupun sa-ti ridici copilul in diverse pozitii, sa-i scuturi, legeni, batzai, arunci etc.. Asta inseamna muschi frate, deci io chiar nu mai e nevoie sa merg la sala, e de-ajuns sa ma duc cu ploada la antrenament.

Ne-am dat tumba, am sarit, am ridicat picioarele, am satat in maini, in cap, in cur, in…u name it.
Dupa o ora, aratam ca dupa cea mai dura partida de sex posibila. Ciufulita, cu o privire usor ametita (ultimele exercitii presupuneau sa alergam in jurul salii si sa ii ajutam pe plozi sa sara peste niste chestii), rosie in obraji si cu gura pana la urechi. M-am distrat! Mi-a placut la nebunie sa ii vad pe toti plozii aia mici alergand in toate partile si sarind ca niste mingiute.
Nu stiu daca pot merge si eu, pentru ca orele pentru adulti sunt mai tarziu, si n-am cum sa tin ploada dupa mine. Sunt putin trista, dar vad eu cum fac.

Ah, si la intoarcere evindent ca ne-a prins ploaia. Una d-aia cu bulbuci, de nu vedeam nici botul masinii.
Dar eu zic ca a meritat. Ploadei ii place muzica de acolo, ii plac exercitiile, si s-a lipit deja de profesor.
Problema e ca o sa ma coste de-o sa ma rupa toate astea. Capoeira de patru ori pe luna x 100 km. Benzina + scoala = 70 euro.
Scoala de balet (ca am zis ca mergem si acolo) mai costa si aia tot in jur de 30 de euro/ luna.

plm.
Daca as scoate hartii de 100 euro ca pe iepurii din palarie, ar fi superb.
Deocamdata nu-i comunic huzbandului scorul, ca il apuca nervii :))

Anunțuri

2 responses to “din peripetiile unei mame nebune

  1. saptej’de euro = 5 lazi de Augustiner
    Zi mersi ca nu te taxeaza inc-o suta si pe tine pentru ca pleci oarecum satisfacuta de acolo. Si cu ceva calorii arse!

    • :))
      am cazut aseara secerata :)) am culcat ploada si am adormit inaintea ei :))
      toata alergatura, tumbele, ridicat copilu de enspe mii de ori, au avut efect dupa cum ziceai si tu.
      endorfinele rulz :)) mie imi dau o stare de high, pe care n-o capat cu nimic altceva. poate de-aia nici nu functioneaza nimic la mine, ca-s obisnuita cu chestiile naturale.
      maine-poimaine ma apuc din nou de catarat :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s