RIP


Astazi, 5 iulie 2010, ora 8.10 a.m., dupa indelungi chinuri (ale mele) s-a stins din viata Musca.
A murit strivita de o palma necrutatoare. Nu o regreta nimeni, deoarece avea obiceiul prost de a se trage pe cur prin toate mizeriile dupa care sa vina sa te bazaie la gura ca pe copiii africani.
Timp de doua zile, o agonie cumplita a avut loc pe strada P. la numarul 38. Cu ochii iesiti din orbite, aproape cu spume la gura, cu spasme musculare violente care afectau membrele superioare, membre care se miscau haotic la intervale de timp neregulate, am incercat sa rezist psihic.
Da, am ucis…
Da, n-am sa mai spun niciodata ca eu fac piss si nu var.
Am ucis cu pasiune, nu cu sange rece. M-am bucurat. Am schitat chiar si un inceput de dans al victoriei, langa cadavrul Mustei.
Ooo, Musca! Aripile tale nu vor mai falfai nicicand in aceasta imparatie (aka bucataria mea)! Du-te si intalneste-ti creatorul, si spune-i ca l-am rugat eu frumos, ca dupa noua Ordine mondiala sau whatever ce-o fi, sa inventeze muste aseptice.

Rest in pieces.

Anunțuri

3 responses to “RIP

  1. n´a venit nimeni.

  2. si io. io le prindeam si le ripeam aripile dupa care le lasam sa se taraie ca goangele si sa fie calcate in picioare. la muste ma refer, nu la femei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s