old ppl


Acum vreo 9-10 ani pe vremea cand bateam drumurile patriei ca o misionara (nu, nu in pozitie de misionara:)) a educatiei and shit and some other shit, am intalnit pe drum o gasca de motociclisti. Tin minte ca am discutat in masina cu colegii mei despre cat de misto ar fi sa pleci asa.. pur si simplu, sa incaleci motorul si sa pleci cu nevasta sau nevastul. Erau toti numai cupluri, imbracati in piele, calareau numai choppere si aveau numere de Germania.
Mi s-a parut grozav, fantastic, sa poti pleca asa si mi-am amintit de prietenii mei cu motoare. Noi pe vremea aia n-aveam bani de benzina, tin minte ca ne scobeam prin buzunare sa bagam un litru si sa avem de-o bere, dar viata era frumoasa. M-am gandit atunci ca sunt un biet sobolan intr-un labirint, pentru ca eu n-am bani de motor si n-am boyfriend pasionat de motoare, nu fac altceva decat o munca de Sisif. Incerc sa peticesc aici si se rupe dincolo..

In fine, tin minte ca am discutat noi cat am discutat, dupa care am schimbat subiectul. Dupa vreo ora, trecem pe langa un popas, si-i vedem pe motociclisti. Aveau toti cel putin 55-60 de ani. Gagicile alea cu curul bombat care stateau in spatele lor, aveau toate parul alb-movuliu.

N-am ras atunci, am ramas doar incredibil de impresionata ca cineva la varsta aia inca mai poate sa se urce pe motor si sa plece pur si simplu la mii de km la plimbare.
Nu stiam pe vremea aia ca in Germania oamenii raman tineri si mai ales in viata, mult mai mult decat in Romania.

Probabil ca o sa mai treaca un pic pana cand o sa reinvat sa gandesc ca o persoana tanara si nu ca o pensionara obosita, dar ma straduiesc. Prea m-am babit in ultimii ani.
Ultima duda pe care am facut-o, a fost inainte de a ramane gravida. Cand eram abia operata la beregati si-am plecat la munte sa invat sa ma dau cu placa. Frankenstein pe placa a fost quite a site :))
Am avut ceva accidente la ski, destul de urate, dar din care am scapat cu viata, insa am ramas cu sechele. Mi-e o frica de mor sa ma mai dau pe skiuri. Asa ca ultimele dati cand am incercat sa scap de frica asta, am sfarsit coborand ca ghiuleaua, eram prea paralizata sa cotesc in vreun fel.  Bine ca mi s-au indoit genunchii la damburi, ca atlfel ma lansam in spatiu ca urmatoarea misiune spre Marte.

In fine, am divagat. Incepusem sa povestesc despre batranii tineri.
Pe mine in general batranetea ma sperie si ma dezgusta. Mirosurile, neputinta, invizibilitatea, astea nu-s chestii pe care sa le astept cu placere sau cu nerabdare. Mi-ar placea ca la batranete sa mai gasesc pofta de viata care sa ma faca sa plec la drum cu aceeasi placere cu care plec acum.  Sau sa-mi descopar pasiuni noi, habar n-am ce o sa imi faca placere atunci, dar sper sa existe ceva.

De ce toata introducerea asta dezlanata? Pentru ca am vazut ceva pe net, care mi-a adus aminte de altceva, si mi s-a parut mie important sa povestesc tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s