fetita fara draperii


Mi-e dor sa infrumusetez case.
Cred ca una dintre cele mai frumoase lucrari ale mele a fost si cea mai mica si cea mai simpla.
Un apartament minuscul intr-un bloc vechi din centrul orasului.
Genul de apartament la care am visat dintotdeauna. La ultimul etaj, foarte foarte luminos, micut si cochet.
N-am avut mare lucru de facut, proprietara apartamentului comandase deja mobila si n-am putut decat sa aprob. Mobila se potrivea perfect cu apartamentul si cu personalitatea ei. Piese masive, din lemn de nuc, iar canapelele si fotoliile erau imbracate in piele de culoarea castanelor.
Linii simple, curate, aveau o linie  vintage chiar daca de fapt erau noi-noute. Baietii de la atelier facusera o treaba excelenta.
Nu, ideea nu era ca mobila sa para veche, ci ca toata atmosfera apartamentului sa apartina unei alte epoci. Am inteles perfect ce efect a vrut sa obtina si mi-a placut ideea.
De obicei casele de genul asta ies de un kitch cumplit, ei bine, apartamentul ei nu. Pentru ca si proprietara este o tanara care pare decupata cumva din alta epoca. Nu mi se pare ca se potriveste foarte bine cu decorul supra-saturat al Bucurestiului modern, dar se potrivea foarte bine cu atmosfera din anii ’30, a micului ei apartament.

Vroia sa o ajut sa-si gaseasca perdele si draperii. Cautase prin oras dar nu gasise ce vroia, si-atunci a zis ca mai bine incearca sa consulte un specialist. Oricum n-avea foarte mult timp ca sa umble aiurea prin oras, plus ca eu oricum stiam exact ce gasesc si unde.

Stiam cam ce s-ar fi potrivit acolo, dar din pacate nu am gasit pe nicaieri ceea ce vroiam. Asa ca pana la urma i-am propus sa-i fac eu designul, si sa i le dau la lucru la un atelier.

Am cautat de-am capiat nuanta potrivita de tafta. Peste tot ba era prea deschisa, ba prea inchisa. Ba nu era de calitatea pe care o vroiam eu, ba… in fine.

Aveam sute de cataloage, existau in oras zeci de magazine cu mii de modele de materiale, si pana la urma am gasit la un mic depozit.
Da, nici mie nu mi-a venit sa cred, mai ales ca am cautat ca disperata vreo 2 saptamani, zi de zi.
Am gasit deci culoarea si textura perfecta pentru fundal. Pe fundalul de tafta, am aplicat o banda de damast, cu un model care se potrivea cu intarsiile mobilei. Culoarea era un fel de kaki, in fine, greu de explicat si imi pare rau acum ca nu am pozele de la apartament, ca le-as fi postat.
Nu i-am aratat nimic pana nu am venit cu echipa de montaj. I-am spus doar ca daca nu ii plac, i le dau jos si ii gasesc altceva, dar ca eu cred ca or sa ii placa. Nu e genul meu sa fac asta, dar stiam ca daca i-as fi aratat mostre din tafta si din damast, nu ar fi vazut ce vedeam eu, si ar fi ramas cu o impresie negativa.

In fine, a venit si ziua montajului, aveam emotii, pentru ca vroiam cu adevarat sa-i placa. Nu vroiam sa ii stric cumva atmosfera calma si luminoasa, nu vroiam sa ii disturb cumva Qi-ul.

S-a invartit pe langa noi, asteptand ca o fetita, surpriza. Si cand le-a vazut.. Oh, Doamne! Am vazut pe fata ei ca rasufla usurata, ca am ghicit exact ce vroia, ca in sfarsit ferestrele ei sunt frumoase.
Alerga de la o draperie la alta, le pipaia, le admira, si dupa ce a facut asta vreo 2 minute, a pus mana pe telefon si-a sunat-o pe maica-sa in Suedia, sa-i spuna ca e fericita. I-a trimis MMS-uri, maica-sa a sunat-o inapoi si-au mai vorbit despre draperii inca un pic.

De ce mi s-a parut mie ca asta ar fi fost cea mai frumoasa lucrarea a mea? Pentru sentimentul pe care l-am avut vazand-o acolo, in apartamentul ala micut dar care i se potrivea perfect, stand si admirand draperiile pe care le-am gandit pentru ea.

Pentru ceilalti clienti ai mei inventam solutii, posibilitati, si faceam mereu compromisuri pentru ca pe ei ii interesa mai mult cat costa si sa fie mai frumos ca la X, lu’ care au vazut ei ca le-am facut casa, da’ la ei sa pun ceva mai mult auriu, ceva mai scump, ceva care sa le ia ochii alora care intra.

Pentru ea, pentru fetita asta serioasa, care mergea la serviciu cu o servieta mai  mare ca ea, am facut totul din suflet. Pentru ca-mi placea Trenchcoat-ul ei de culoare nedefinita, si parul zburlit, si pielea alba si fara urma de machiaj chiar si cand era obosita si-avea cearcane negre sub ochii de copil.

Anunțuri

2 responses to “fetita fara draperii

  1. Astia is cei mai misto clienti, cei care se lasa pe mana ta si au incredere in tine. Pentru care pretul si „luatul ochilor” nu este prioritar, ci modul in care lucrarea va arata la fina.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s