tanti mama lu’ nelutu


Lucrand ca designer am avut parte de o gramda de experiente neplacute, pentru ca in majoritatea cazurilor eram chemata doar sa incerc sa resuscitez cate o casa sau cate un apartament, ingropate in kitch.

Una dintre experientele astea neplacute, a inceput intr-o zi senina de toamna.
Eram la showroom, ma uitam peste niste comenzi, cand a intrat o tanti, ca doamna nu o pot numi. S-a uitat la mostrele de materiale, la covoare, la mostrele de tapet, la florile de pe masa..si la un moment dat mi-a spus ca are nevoie de ajutor sa isi aleaga o perdea. Ca si-a cumparat apartament nou, ca l-a zugravit si mobilat deja, dar ca nu gaseste perdele.
M-am abtinut ca o doamna fina ce sunt, sa-i recomand sa se duca in Obor, asa ca am scos niste mostre ieftinute. Evident ca se uita numai la perdele grej. Deci ce-or avea sarantocii cu culoarea asta, nu pot pricepe si pace! De ce frate, sa iei ceva grej, doar pe principiul ca tine mai mult la jeg? E culoarea saracilor cu duhul? Ca nu vorbesc aici de oamenii care pur si simplu nu au bani. Nu, aia nu sunt sarantoci in opinia mea. Exemplul perfect de sarantoci, apare in povestea asta.

Ca sa revin:
I-am abatut atentia de la o perdea grej spre una mai putin grej. A fost nemultumita, era prea scumpa. Imi venea sa o iau de ceafa ca pe pisoi si sa o scot afara sa se mai uite odata inainte sa intre. Pai plm.. chiar nu se gandea ca daca intra acolo, o sa gaseasca lucruri scumpe?
I-am cautat ceva mai ieftin si-am lasat-o sa admire in tacere.
Deja ma apucase groaza. Aveam de verificat niste comenzi sa vad daca plecasera din Germania sau nu, aveam de gandit niste chestii pentru cineva, n-aveam timp si nici chef de tanti. Dar am continuat sa zambesc politicoasa, asteptand sa se exprime.

La un moment dat, scoate pe gura ceea ce speram sa nu scoata: cred ca cel mai bine e sa veniti dumneavoastra sa vedeti, ca eu nu ma prea pricep.
Ma asteptam la asta. Si mai stiam si ca nu am cum sa o refuz, asa ca am stabilit o intalnire ulterioara.

Au venit sa ma ia ei. El si ea. Ea avea un costum care statea sui pe ea, de parca abia il cumparase de pe taraba de la chinezi. El avea o geaca de piele d-aia pana peste sale dar nu peste fund, cu buzunare mari aplicate in fata. Avea si basca de fetru. Urasc bastile, mi se par atat de comuniste, incat oricine le poarta imi provoaca fiori de oroare pe sira spinarii.
Mi-am retinut fiorii, si m-am urcat in masina. Ceva rosu, nu mai tin minte marca, dar era noua. Madama si domnul in fata, eu in spate.
In masina putea a basini. Stiti cum miroase intr-o masina in care cineva se bese mult? Groaznic, va spun eu.
Am mers cu geamul deschis desi era foarte frig afara.
Am ajuns la apartament, undeva pe Dorobanti intr-o zona foarte scumpa. Extrem de scumpa, as adauga. Blocul era nou-nout, apartamentul undeva la etaj.
La construirea blocului nu se facuse rabat la calitate, cel putin pe dinafara, din cate vedeam eu.
Apartamentul avea 4 sau 5 camere, nu mai stiu.
Parchet scump. Intru, dau cu ochii de parchet si incerc sa ma linistesc. La urma urmelor, parchetul era frumusel.
Tanti isi da jos haina si sacoul, si vad ca pe ambele scrie Stefanel.

Intram in sufragerie si ma loveste oroarea. Canapele si fotolii albastru-electric, din piele, acoperite cu carpe. Cand zic carpe, inseamna zdrente. Cearceafuri rupte si peticite, paturi de pe vremea lui Pazvante, destramate si decolorate.

Nici nu mai stiu cum arata restul mobilei, ma holbam uimita la canapelele acoperite cu zdrente.
I-am intrebat cand vor sa se mute in apartament. Mi-au zis ca stau deja de aproape jumatate de an, dar ca fata lor a zis ca le trebuie perdele, desi au storuri de aluminiu foarte frumoase.

Am tacut. M-am uitat in jur, am scos mostrele pe care le adusesem, am sugerat ca desigur ca cel mai bine se potrivesc perdelele cele mai ieftine, au acceptat incantati cand au auzit pretul. Probabil ca vroiau doar sa se laude ca perdelele sunt de firma, nu mai conta ca erau absolut oribile. Bine, chiar si cu perdelele alea oribile puteam face ceva dragut, am si facut de fapt la cineva, puteau fi puse in valoare, dar vazandu-i pe astia doi, mi s-a luat orice chef sa fac ceva dragut. Mai ales ca intrebau la fiecare sugestie, cat costa. Daca le spuneam sa faca doua pliuri la perdea si nu unul, ma intrebau care e diferenta de pret.
I-am lasat sa povesteasca ei cat de mult a costat mobila aia hidoasa de la mobexpert, si i-am lasat sa ma tarasca prin casa.
In toate camerele aceleasi zdrente intinse pe canapele, pe paturi si pe fotolii. Pe jos niste presuri pe care bunica-mii i-ar fi fost rusine sa le puna la usa acolo unde intra toata lumea incaltata.
Pentru celelalte camere le-am sugerat niste resturi de materiale ramase de la alte comenzi. Erau cele mai ieftine materiale pe care le puteam oferi, pentru ca le-am dat cu discount.
Macar in camera fetei am avut grija sa aleg ceva dragut, feminin si vaporos.
Diferenta de pret intre materialul ala mizerabil si ceva foarte dragut si care ar mai fi scos la lumina apartamentul (cu conditia sa scape de zdrente, evident), era de un euro. Un euro.
In fine. As fi putut sa bat orasul in lung si-n lat,  pe timpul si benzina mea, si sa le gasesc ceva frumos la un depozit, dar pur si simplu n-am vrut. N-am avut chef. Oricum n-ar fi apreciat nici efortul si nici oferta.

Asa cum ma asteptam, tanti ma suna zilnic sa ma intrebe cand vine materialul pentru perdelele din sufragerie. Dupa ce a venit materialul, ma suna zilnic sa vada cand sunt gata mizerabilele ei de perdele, desi ii spusesem ca toate atelierele cu care lucram noi erau in permanenta supra-aglomerate, si ca urma sa dureze vreo saptamana.

Intr-un final a fost gata totul. Tanti a insistat sa fiu si eu prezenta la montaj, ca stie ea cum sunt echipele astea. Eu oricum nu lipseam de la niciun montaj, indiferent cat de insignifiant era. Chiar daca trebuiau sa vina baietii sa monteze doar un dulap in baie, eu eram acolo, deci as fi venit oricum. Dar pentru ca tanti facea atatea fite cu privire la „echipele astea”, am simtit ca ma apuca nervii.

M-am dus si la montaj, si m-am bucurat ca baietii s-au miscat repede.
Dupa cum se observa, am scapat cu viata din experienta asta, dar am ramas cu sechele.

Din aceeasi categorie: nenea cu fresca, nenea cu apartamentul in stil italian, nenea cu covoarele de pe pereti, tanti cu mobila stil, tanti-cu-casa-care-nu-s-a-mai-facut-niciodata, si tanti cu mobila rosie.

Astia sunt doar o mica parte din smucitii de care am avut parte. Am uitat sa il trec pe lista si pe nenea primar care atunci cand vorbea, ii curgeau balele pe barbie. Ori eram eu extrem de sexy, ori.. bleah.

One response to “tanti mama lu’ nelutu

  1. Mamaaa, ce suturi merita astia in dos. Din pacate insa multi clienti nu sunt in stare sa inteleaga ca, daca au un specialist, apoi il lasi pe om sa isi faca treaba. Ufff

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s