far, far away.


Mi-am dat seama ca am nostalgia produselor turcesti din magazinele romanesti de cartier. Erau ieftine, bune, si din abundenta. Aici unde am de ales intre jdemii de dulciuri, m-am surprins oftand dupa eugenii. Nu cred ca oftam dupa gustul lor de indulcitor sintetic, ci pur si simplu aveam un moment de nostalgie.
Imi cumparam eugenii de la buticul din colt, in drum spre birou. Cand aveam bani imi comandam mancare la pranz, cand nu, cumparam eugenii, batoane si biscuiti turcesti cu ciocolata. Si cum de obicei aveam de plata chirie, intretinere, telefoane, lumina, gradinita particulara, pantofi, hainute pt plod, lapte si mancare etc.. se intampla destul de rar sa am bani sa comand la pranz.
Cred ca mi-e dor de Bucuresti pentru ca acolo mi-am petrecut viata. Sunt strazi pe care am plans, am ras, am iubit, am urat..Si au ramas toate acolo, iar eu sunt aici.
Mi-e dor sa ma mai opresc pe trepte la TNB sa mananc o inghetata, sau sa ma intalnesc cu J la metrou si sa ne plimbam incetisor pe bulevard, intrand in toate magazinele si proband pantofi pe care nu ne permiteam sa ni-i cumparam.
Mi-e dor de anticariatele din care imi cumparam carti, mi-e dor de Carturesti unde stateam si beam un ceai si citeam carti pe care nu-mi permiteam sa mi le cumpar. Hei, plateam 60 mii pe un ceai, in loc sa dau 400 mii pe o carte. Mi se parea ok.
Mi-e dor si de biblioteca prafuita prin care scobeam in cautare de chicklits pe care pe urma n-aveam chef sa le citesc pentru ca prea semanau toate intre ele.
Mi-e dor de toamna in Bucuresti. Atunci cand cerul pare mai inalt, si are nuanta aia speciala de albastru. Aerul incepe sa devina respirabil, diminetile sunt un pic incetosate, iar apusurile sunt senzationale. Peste tot miroase a frunze cazute si a pamant reavan. Ploile reci spala trotuarele, si picaturile aluneca indemanatice chiar pe langa guler, scurgandu-se pe spate si lasand pielea infiorata. Atunci e grozav sa bei ceai cald si sa te uiti pe geam cum ploua.

Mi-e dor de fantana de la Universitate, acolo unde nu stiu de ce, dar ma duceam de cate ori eram trista. Mi-e dor de parcuri. Am avut norocul de a face juma’ de liceu in Scoala Centrala care avea langa ea Parcul Ioanid si Parcul Icoanei, apoi m-am mutat in Lazar, unde aveam Cismigiul in curte. Cate seri mi-am petrecut pupandu-ma pe a patra banca de pe aleea de langa bulevard…

Mananc dulceata de gutui, cumparata de la un magazin turcesc. Este excelenta, seamana foarte bine la gust cu dulceata facuta de bunica-mea si-mi spun ca e mai bine asa, sa-mi fie dor, decat sa stau acolo si sa mor cu zile din cauza stresului.
Zic si eu..
Tin minte si acum o zi din primavara trecuta, o zi in care m-am dus sa ma intalnesc cu J la Universitate, si m-am ofticat ca am uitat camera acasa, ca intotdeauna de altfel.
Era o zi calda si insorita, frunzele de un verde crud erau un pic transparente in lumina soarelui, iar copacii se profilau pe cerul senin, ca intr-un desen japonez. Mergeam pe strada si-mi aduc aminte chiar si cu ce eram imbracata, si cu ce parfum imi dadusem. Ma gandeam ca o sa tin minte multi ani ziua aia, copacii, strazile, cat de bine ma simteam in pielea mea, si cum ma gandeam ca o sa plec si o sa-mi fie dor de tot.

Cumva, intr-un mod masochist,  mi-e dor. Stiu ca instinctul meu de conservare ma va impiedica sa ma gandesc vreodata la intoarcere, cred ca nici in vizita nu m-as mai duce in Ro. M-ar durea prea tare ideea ca nu pot trai in mod decent in tara in care m-am nascut.  Da, stiu, sunt de rahat cu anti-nationalismul meu, dar zau ca nu mai am ce cauta acolo. Nu ma asteapta nimeni si nimic. Doar niste strazi pustii, pe unde chiar daca as trece n-ar mai fi la fel.

7 responses to “far, far away.

  1. he,he abia a trecut un an…stai sa vezi cum e cind trec mai multi, te duci in vizita si nimic nu mai este cum a fost. Abia atunci ai sa vezi cum e sa traiesti doar din amintiri.

    PS- da´l ba´n pula mea de nationalism; o tara de cacat in care daca indraznesti sa vorbesti pe fata de adevarul sinistru iti sar prompt trei cretini la fel de sinistrii ´n cap.Ai chef sa´ti petreci viata polemizand cu cretini sinistrii??

  2. totul e un cacat oricum, international.

    • ba, da. Si nu.
      Aici pe linga capitalismul feroce care se instaureaza incetisor, mai exista o farima de spirit civic, un pic de ordine si curatenie.

  3. io ma referitor la interior, nu la exterior. lipsa de sens n-o rezolvi cu amagiri de astea sociale.

  4. plm, io ma refer am vrut sa zic.

  5. lol. daca totul ar avea sens, poate ca n-ar mai lua nimeni antidepresive. uite, nici nu mi-am dat seama pana acuma ca totul e de fapt o conspiratie. fabricantii de medicamente comploteaza impreuna cu guvernele si cu toti cretinii din vietile noastre, sa ne induca depresii. sa ne imbolnavim, sa luam pastile.
    chiar, pastila mea unde este?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s