Mary go round


Vroiam sa scriu un poem despre lampioane si femeile din mine. Despre mine ca un lampion si despre femeile din mine, care se proiecteaza ca un desen pe suprafata luminoasa a hartiei.

Mi-ar fi placut sa pot scrie despre cum ard frumos, intre hartiile cerate ale trupului meu fragil, despre cum ma uit uneori cu un ochi critic la desenul neterminat care sunt eu. Despre cum  inainte sa adorm, desenez cu degetul in aer cuvinte, despre cum visele mi se plimba peste trup noaptea, lasandu-mi uneori urme de albastru sub pleoape.

Nu pot scrie poeme. Cuvintele ma parasesc, ma trezesc ingropata pana-n gat in clisee si-atunci ma scutur ca un caine ud.
Imaginea mea de Sylvia Plath se sterge violent, ca atunci cand esti neatent si-ti treci mana peste un desen  in cerneala. Stiu ca n-am sa fiu niciodata destul de angoasata si de geniala incat sa pot pune totul in cuvinte. Sunt doar eu, Mary-go-round sub stratul subtire care ma tine intr-o singura bucata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s