viata suge


Mi se pare oribil sa umblam toata viata ca niste cartite iesite brusc la lumina, in cautarea jumatatii noastre. Cine zice ca TREBUIE sa existe o jumatate pentru fiecare dintre noi?  Poate ca suntem o lume de rebuturi, miliarde de jumatati care nu se potrivesc intre ele, pentru ca odata la un miliard sa existe doua jumatati perfecte.

Nu sunt furioasa, sunt doar trista. Alergam atat de mult in cautarea cuiva care sa ne iubeasca, incat ne mintim pe noi insine atunci cand intalnim pe cineva care nu baga cutitul in noi chiar de la prima intalnire. Nuuu, e mai frumos asa, felie cu felie, bucatica cu bucatica, nerv cu nerv.. ne dezmembram reciproc uneori cu furie alteori cu indiferenta, ca intr-un imens abator.

Am iubit. Cu totii am iubit. Mereu la timpul trecut.

Cred ca e stupid ca niste oameni rationali, inteligenti, capabili de o intelegere profunda a lucrurilor, sa fie incapabili sa mentina o relatie. Pastram uneori joburile pana iesim la pensie, fara sa fi trait macar un moment de multumire in jobul respectiv. Ne ducem relatiile, casniciile ca pe niste cruci, ca pe niste poveri care ne zdrobesc umerii, muschii fibra cu fibra si oasele pana devin pulbere. Si chiar si asa zdrobiti, continuam sa ne amestecam fluidele cu praful drumului in incercarea de a mai face  un pas. Macar unul.

Suntem o planeta de lasi. Macar daca am avea curajul de a admite odata pentru totdeauna ca nu exista monogamie, nu exista for ever and ever intre un barbat si o femeie, sa avem curajul sa traim cum ne e mai usor, cum ne e mai bine.
Sa renuntam sa mai incercam in van sa dam o structura coerenta vietii. Plm, viata este ceea ce ti se intampla in timp ce-ti faci planuri, zicea cineva destept.

Urasc asteptarile altora, intotdeauna altele decat ceea ce am eu de oferit. Pot sa ofer dragoste? Nu-i nimic, nu-i nimeni interesat de articolul asta, in schimb daca pot oferi cumva o relatie dementa si bolnava, se accepta cu placere. Cum, nu-s dispusa? Nu-i nimic, lasa, pot sa dau eu dragostea, si celalalt poate sa ofere cadrul bolnav in care sa-mi sparg linistita capul.

Probabil ca am mai zis asta, dar simt nevoia sa o spun: viata Suge.

 

 

 

4 responses to “viata suge

  1. si totusi mai exista persoane care incearca sa iasa din tiparul asta, care risca fie ca pierd sau castiga in telul lor. Facem ce au facut si altii inaintea noastra doar ca incercam sa ne lasam si noi amprenta cumva.

    Capul sus, exista si zile cand viata are culori mai frumoase!

    • oh, cu totii riscam. ajungem sa punem punct, si dupa punct o luam frumos de la capat, ca si cum experientele prin care am trecut, n-au existat, n-au fost reale.
      si facem asta la nesfarsit. ai vazut oameni care se casatoresc la 70 de ani? pentru ca tot nu vor sa creada ca nu exista, tot insista sa caute.

      mi-ar placea ca procentul ala de jumatati care se potrivesc sa fie mai mare, dar din pacate nu e.

  2. vaaai, nici nu-ti dai seama cata dreptaciune ai fomeie buna!😉 Subscriu. Intru totul! Hai ca-s chiar ferice de faptul ca am descoperit un blog dajtept si cu humor!😛🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s