orasul cu prea multe strazi


Sunt nascuta-crescuta in Bucuresti, insa cu toate astea orasul nu mi-a placut niciodata in mod deosebit. Reuseam cumva sa imi gasesc intotdeauna drumul catre destinatie, chiar daca nu cunosteam strazile, insa daca trebuia sa folosesc transportul in comun, eram pierduta. Pierduta la propriu.

Mare parte a copilariei mi-am petrecut-o in Drumul Taberei, unde cunosteam fiecare straduta, fiecare alee, cale de vreo 8 statii daca nu si mai bine. Strazi si alei explorate agale, la pas, in timp ce ma plimbam, sau in viteza pe role. Asa am ajuns sa cunosc si fiecare gropita din asfalt, mergand pe role si glisand gratios pe  coate si genunchi de cate ori nu eram atenta.
Ca atunci cand trecand in viteza pe o strada, am vazut de departe un grup de baieti in fata unei scari de bloc. I-am vazut ca se uita si m-am fastacit. Aveam pe mine o pereche de pantaloni scurti si un tricou cu vedere la abdomen, ca asa se purta pe vremea aia. Cu ochii dupa baieti, am ratat o adancitura in asfalt, si am trecut prin fata scarii tot in viteza, dar pe burta.  Si acum mai am semne pe coaste, unde mi s-a ridicat tricoul si-am luat toate pietricelele la rand.

Dar divaghez. Spuneam ca obisnuiam sa ma pierd cand ma urcam in autobuze, metrouri, tramvaie sau troleibuze. Pare stupid, mai ales ca in general nu-s chiar asa pierduta in spatiu si reusesc sa ma orientez foarte bine chiar si fara harta. Cu conditia sa fiu pe jos, si nu pe 4 sau mai multe roti.

Nu mai tin minte in ordine cronologica si nici toate episoadele mele de „ratacire”, dar cateva dintre ele au fost astea:

– cand m-am urcat in 226 in loc de 126, si cum era iarna si intuneric iar autobuzul arhiplin si geamurile aburite, nu m-am prins ca tre sa ma dau jos la Razoare, asa ca m-am dus in Rahova. Iarna, frig, strazi pustii si fara felinare. Rahova. A fost horror, dar pana la urma am reusit sa ajung acasa.

– cand era vara si foarte cald, iar pe vremea aia autobuzele erau mereu arhipline, nu puteai nici macar sa te scarpini la nas odata urcat, asa ca am decis sa ma duc la Universitate sa iau troleul spre casa fiindca auzisem ca trece pe acolo, si avea capatul aproape de blocul meu.
Bun, frumos, minunat. Gasesc troleul, verific daca ala era numarul, ma urc. Miracol.. gasesc un loc liber. Ma asez victorioasa, si compostez. N-aveam la mine decat biletul de intoarcere, fiindca banii ii mancasem sub forma de batoane si cornuri cu lapte. Scot cartea pe care o citeam atunci, si imi vad de lectura. Stiam ca am foarte mult de mers, asa ca nu m-am stresat.
La un moment dat arunc o privire pe geam. Nu recunosc peisajul asa ca o intreb pe doamna de langa mine: nu va suparati, cam cate statii mai sunt pana la capat? Vreo 5, imi raspunde doamna.
Ok, 5 statii insemna ca deja ar fi trebuit sa ne aflam intr-o zona cunoscuta mie. Numai ca nu eram.
O intreb tot pe doamna daca ala e troleibuzul 84. Imi confirma.
Din ce in ce mai confuza, priveam in gol pe geam.
O intreb din nou: suntem in Drumul Taberei?
Evident ca nu eram. Pe vremea aia troleul avea capatul celalalt  undeva pe langa patinoar. In partea cealalta a orasului.

Acuma ce sa fac? Sa ma dau jos si sa astept in troleu din sens opus? Nu mai aveam cu ce sa imi cumpar bilet, si eu de cate ori mergeam fara bilet, ma prindeau controlorii. Asa ca am stat cuminte pe scaun pana am ajuns la capat, am urmarit troleul sa ma urc tot in el dupa ce intoarce, m-am urcat si-am mai facut o ora jumate pana acasa.

– cu metroul ma rataceam in mod frecvent, o data am ajuns pe la pipera. Nu mai stiu unde vroiam sa ma duc, dar in mod cert nu acolo.
De fapt cu metroul m-am ratacit de cele mai multe ori, fiindca nu eram atenta de la ce peron ma urc si-l luam in sens invers. De obicei se intampla asta exact cand ma grabeam foarte tare.
Tot cand ma grabeam foarte tare, mi s-a intamplat odata sa ies de la metrou la Unirii, desi eu vroiam doar sa-l schimb pe tronsonul celalalt.

Pe scurt, daca veneam de la tara cu sapa in spate si cu pamant in crapaturile calcaielor, cred ca ma descurcam mai bine cu RATB-ul.

 

12 responses to “orasul cu prea multe strazi

  1. „daca veneam de la tara cu sapa in spate si cu pamant in crapaturile calcaielor”🙂

  2. acum, daca am inteles bine, macar nu te mai ratacesti in bucuresti :))

  3. Mnoh ca furam si vecine…oare ne si cunoastem sau toate astea de cresc la Drumul tabrei sunt asa, mai palii?😀

  4. acolo am crescut😀,

  5. mi-a fost rusine sa intreb o doamna ce varsta are?😀

  6. mnoh, zic de pe acum la multi ani sanatosi si fericiti, esti cu 3 ani fix mai inteleapta ca si mine, deci posibil sa ne cunoastem.( sa nu-mi zici ca-n generala ai fost la 57?!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s