din amintirile fetei invizibile


Pana sa ajung intr-a 11-a de liceu, am fost mereu ceva gen „cel mai prost din curtea scolii”. Asta pentru ca eram foarte, ingrozitor, cumplit de slaba, in timp ce toti copiii din jurul meu erau in cel mai rau caz, normali, restul avand tendinte de obezitate. Ca deh, asa stiau parintii ca trebuie sa arate copiii. Nu mai conteaza ca ii indopau cu cartofi si ca desi bateau spre suta de kile, erau mai anemici ca o papadie in bataia vantului.

Eu pe de alta parte, crescuta cu cartofi prajiti si friptura, ca altceva mama gatea destul de rar, nefiind deloc, dar deloc gospodina,  eram slaba ca o scobitoare si dura ca un arc de otel. Nici asta n-a prea contribuit la popularitatea mea, ca nu-i fun sa vezi ca aschimodia clasei te ia la orice proba fizica la scoala.
Pe urma, nici nu eram blonda. Mai aveam si prostul obicei sa stau la soare toata vara, asa ca in toamna eram mai neagra decat tiganii din clasa, ziceai ca m-a facut mama cu vreun african, nu cu olteanul de tata.  Si nu, nici asta nu m-a facut prea populara.

Scoala ma plictisea ingrozitor, dar asta nu pentru ca eram eu cea mai desteapta din clasa, ci pentru ca pur si simplu ma plictisea. Cartile de romana si istorie le citeam din scoarta in scoarta in cateva zile imediat dupa ce mi le cumpara mama, la matematica eram tamaie, iar celelalte materii mi se pareau inventate special ca sa chinuie sufletele nevinovate ale elevilor.
Aveam de desenat planse la biologie, la anatomie, de desenat harti.. Eu care cu greu pot desena ceva care aduce cu o casa, omuleti cu maini si picioare filiforme, si copaci. Ah, si de cand o am pe pumpkina, pot desena si pui cu buric ( don’t ask).

Asa ca pana in clasa a 8-a, cand pe langa romana, istorie si engleza am descoperit si chimia, n-am facut altceva decat sa strang din dinti si sa sper ca la liceu e mai bine.

Mai bine pe naiba. In clasa a 9-a, eram la fel de mica, neagra si slaba ca in toti ceilalti ani.
In vacanta dintre a 9-a si a 10-a, n-am mai fost in vacanta la bunici, asa ca n-am mai stat toata vara sa ma coc in soarele dobrogean. Deci n-am mai fost asa neagra in toamna, desi am fost la strand in oras, dar nu-i acelasi lucru.

Pe urma, in primul trimestru al clasei a 10-a, am crescut cu vreo 10 cm. Ma dureau oasele de parca as fi fost torturata de vietnamezi, din cauza cresterii bruste. La inceput, ca numar de kile tot pe acolo eram, asa ca paream chiar mai slaba ca inainte, dar pe urma treptat-treptat am inceput sa pun si kilograme.Vestea cu adevarat buna a fost ca incepusera sa-mi creasca sanii. Asa ca la sfarsitul clasei a 10-a aveam deja un lung sir de amorezi care sprijinisera gardul liceului, iar eu eram finalmente o fata frumoasa si populara.

A durat 10 ani sa ajung la momentul ala, asa ca din pacate nu m-am comportat niciodata ca ceilalti copii care fusesera interesanti  inca din clasa 1-a. N-am stiut cum, asa ca printr-un proces aiuristic, ca in filmele cu prosti, cu cat incercam mai putin, cu atat ma percepea lumea ca fiind uber-cool.
Intr-a 11-a, eram cool ca discutam cu profa despre Baghavad-Gita la orele de romana. Asa ca dupa temele mele copia cu voiosie jumatate de clasa. Intamplator fara sa vreau fusesem cumva adoptata de cea mai cool gasca din liceu, iar boyfriendu’ si colegul meu de banca, era unul dupa care suspinau zeci de mimoze, fiindca deh.. era inalt ca bradul, frumos rau,  si mai era si basist.
Aveam o freza cool pentru ca eu am oroare de coafor. Asa ca ma tundeam singura, si toata lumea in liceu ma stia drept „tipa cu codita” fiindca eram tunsa frantuzeste, dar tot parul de la ceafa, era lasat lung. Asa ca daca imi faceam o coada impletita si-o bagam pe sub tricou, paream tunsa scurt, iar daca imi prindeam parul intr-o coada, parea lung. Da, stiu ca suna aiurea, dar eu am facut furori cu freza asta :))
Pe urma mai era si faptul ca habar n-aveam cum sa ma imbrac, sa fiu si eu printesa ca celelalte fete. Eu imi taiam manecile tricourilor si le scurtam pana in talie, lasandu-le asa, nesurfilate, imi taiam blugii si-i faceam bermude iar pe dedesubt purtam ciorapi lungi negri..Acum cand imi aduc aminte cum ma imbracam pe atunci, ma ia cu transpiratii reci :)) dar celelalte fete imi copiau stilul totusi.

Acum toate astea suna atat de stupid, dar pe vremea aia abia se descoperise televizorul color, iar oamenii cu greu acceptau ceva putin mai  iesit din standarde. Acum sa porti insigne de armata cand te duci la scoala, cred ca rade lumea si cu curul de tine. E ca si cum ai fi rocker si te-ai duce la scoala cu parul lung, blugi mulati si bocanci negri.

In decurs de un an, am trecut brusc de la statutul de cel mai prost copil din curtea scolii, la cel de personaj important.
Si chestii banale, cum a fost fugarirea noastra de catre proful de sport pe holurile liceului fiindca fumam ca nesimtitii, sau cum i-am bagat eu cuiva (nu spui cui) guma de mestecat in incuietorile portierelor, intr-o zi friguroasa de iarna, chiulurile noastre petrecute toate la Ciresica, pe terasa la Turist cand era cald sau aiurea prin Cismigiu, au ajuns legende.

Dupa perioada liceului, mi-am asumat in mod constient statutul de fiinta invizibila, lasand doar din cand in cand, pentru amuzamentul meu personal, sa iasa la suprafata personajul zbanghiu care locuieste de fapt in mine.
Altfel, sunt o persoana banala, pusa uneori in situatii deosebite.

 

 

 

 

 

 

2 responses to “din amintirile fetei invizibile

  1. 🙂 Asa am crescut si eu in inaltime. La sfarsitul clasei a 8-a aveam 1.56, in primul an de liceu eram piticania, dar am jucat aproape zilnic baschet. Si m-am intors din vacanta de vara, dinainte de a 10-a cu 1.75 si pana in clasa a 12-a am ajuns la 1.82. Si faza cu temele la romana, istorie si cam orice tinea de uman se potriveste. La mate eram bun in gimnaziu, slab de tot in clasa a 9-a, dar s-a tinut profa de capul meu, m-a scos zilnic 2 ani la tabla :)) si am ajuns sa merg si pe la olimpiade.
    Dar cool nu am fost niciodata, desi intr-o vreme ma mai tundea tata si tata nu stie sa tunda si m-am incapatanat sa fiu diferit de toata clasa si toti prietenii si sa nu fumez.😀 La chimie in liceu am fost dezastru, nu am coborat sub 6, dar nu stiu o iota. Noroc ca ne mai asculta si teorie si unele reactii erau logice.
    Si aia cu bronzatul e valabila si a mai fost ani multi de zile. Unora li se pare si acum f tare ca eram bronzat prin noiembrie. Un tigan.

  2. eu daca merg vara la plaja, mi se vad urmele costumului de baie pana vara urmatoare :)) doi tigani :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s