despre schimbari


 

Cert este ca ma transform dintr-o fiinta extrovertita intr-una… dunno. Nu cred ca devin introvertita, dar tac mai mult, simt mai mult, vad mai mult. Am observat ca atunci cand taci, auzi si vezi mai bine🙂 intelepciune de baba :))

A-propos de vazut: azi-dimineata am iesit sa vedem cat de mare e zapada, si daca putem duce pumpkina la gradinita. Zapada era mare, imi ajungea pana sub genunchi. Era totul alb, neatins, si tot albul asta pufos a starnit in mine si-n pumpkina o veselie zbanghie, care cerea neaparat sa ne tavalim in zapada ca niste catei. Nu ne-am tavalit, eu din cauza burtii, ea din cauza ca n-am lasat-o eu, ca altfel ar fi inghetat pana la gradinita fiindca n-avea pantalonii de tavalit in  zapada pe ea, insa am chirait amandoua fericite vazand urmele de roz lasate de rasarit, darele aurii stralucitoare lasate de avioane brazdand un cer care parea cu adevarat nesfarsit, de un albastru deschis si care ne tragea in sus de umeri. Mai-mai ca simteam ca ne cresc aripi🙂
Eu am mers pe jos pana la gradinita si inapoi, iar pumpkina fericita si ranjita toata,  a facut prima plimbare pe sanie din iarna asta.

Toata lumea iesita la curatat zapada,  zambea fericita inotand prin zapada pana la genunchi. Ne-am intalnit pe drum cu alti parinti si copii in drum spre gradinita, la fel de zambitori si fericiti ca noi, mai aveam putin si ne imbratisam pe strada cu necunoscutii. Bine, eu si pumpkina, ca masculul tragea solemn la sanie, ca un ren usor iesit din forma si putin gafaitor la deal.
Copiii vecinilor, fiindca astazi au fost scolile inchise, au construit tuneluri prin zapada de pe marginea trotuarului.
Pe pitica am luat-o de la gradinita fericita dar cu toate hainele ude. Pantalonii de ski pentru iesit la joaca, geaca, manusile, caciula, totul era fleasca dar zambetul ei si mutrisoara multumita si obosita, m-au topit.

Dau oricand o dimineata ca asta, pe cea mai culturala seara petrecuta de mine vreodata in compania selecta a prietenilor mei frumosi si destepti. Noi discutam discutii ca sa zic asa. Si era frumos. Unul zicea ceva, si noi simteam si analizam, si iar discutam.. eram aproape ca plozii astia emo, care se taie ca sa simta ceva.

Acum e simplu: vad frumusete in stare pura, simt fara intermediari, fara filtre si fara coduri. Iubesc asta! Este viata mea aproape de forma pe care mi-am dorit mereu sa o ia.
Cand am sa lenevesc intr-un sezlong pe terasa mea cu vedere la mare, leganand lenes un papuc pe varful degetului de la picior si rasfoind alene paginile unei carti pe care am mai citit-o de cel putin 10 ori, dar care imi place, cu o limonada stand la umbra langa mine, pe o masuta rotunda cu trei picioare din care unul e putin sui astfel incat paharul meu se clatina usor de cate ori ating masa..atunci am sa privesc marea, si-mi voi aminti de toate diminetile si toate inserarile, de toata dragostea pe care am simtit-o vreodata, de tot ce m-a adus pana in acel punct, si voi simti ca viata mea e in sfarsit rotunda.

Ma apropii cu pasi marunti de mine, cea pe care o pierdusem cu mult timp in urma, sau cea pe care probabil ca n-o gasisem niciodata cu adevarat.
Nu mai sunt nimic din ce am fost. Obisnuiam sa cred ca suntem cu totii suma experientelor noastre. Bullshit! Da, probabil ca voi sti mereu a fac o proiectie financiara sau o estimare de buget pe urmatorii 30 de ani + scopuri si obiective masurabile :)) pentru un proiect dat, insa asta nu sunt eu. Tot asa cum nu sunt zugrav, desi imi place sa-mi zugravesc peretii.
Ma transform, si pentru prima data, asta nu ma mai sperie. Obisnuiam sa ma panichez, sa caut sa ma agat ca o pisica, de orice, si cand nu reuseam, era ingrozitor sentimentul ca alunec la vale si nu ma opreste nimic.

Schimbarea e buna, schimbarea e minunata. Poate ca e doar filosofie de doi bani, dictata de hormonii de sarcina, dar nu cred. Prea simt asta ca pe ceva care a cazut exact acolo unde trebuie, ca o rotita lipsa dintr-un resort.
E-atat de bine sa te lasi un pic dus de val..sa nu te mai agati de nimic, sa stii ca totul se va aseza asa cum trebuie, daca tu iti bagi ghearele in teaca, si lasi lucrurile sa vina si sa plece de la sine.

:))))) cred ca devin hippioata. Oare odata cu a doua sarcina iti cresc automat floricele in par si fustele atarna brusc pana la pamant?

5 responses to “despre schimbari

  1. Nu te schimbi. Asimilezi. Capeti ceea ce se numeste experienta de viata. Parul alb si durerile de oase nu se pun la treaba cu inteleptitu’.

    PS: la a doua sarcina sa stii ca fustele se scurteaza numai primavara:D cand oamenii tind sa fie fericiti.

  2. E cam devreme, dar asa mi-a venit un chef sa beau o cana de vin fiert ;)) si daca tot nu am zapada pe aici macar sa revad The Day after Tomorrow sau La marche de l’empereur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s