Daily Archives: 24/12/2010

A venit? A venit!


A venit in sfarsit Craciunul!
Pumpkina a fost  plecata sa cumpere paine si apa cu ta-su, iar eu m-am inchis conspirativ in dormitor, cu o foarfeca, niste hartie de impachetat si o banda de scotch.
Abia astept sa-i vad mutrisoara maine dimineata, sau cand o fi  sa dea  peste cadouri. Anul trecut n-am avut inima sa o las sa astepte toata noaptea, asa ca Mosul a venit imediat ce s-a dus ea spre dormitor sa se culce :))

Din pacate n-am putut sa ii cumparam tot ce am fi vrut, dar sper sa fie multumita. Marea dorinta de anul asta, a fost pentru un costum de balerina asortat cu pantofi de balet roz, si pe astea am fost fericiti sa i le cumparam desi am umblat un pic dupa blestematii aia de pantofi. Cred ca toate fetitele de 4 ani din oras au primit costume de balet si pantofiori, pentru ca peste tot pe unde mergeam tocmai se vanduse ultima pereche.

Urmatoarea dorinta mare a pumpkinei a fost sa aiba si ea niste forme de copt prajituri. Si desi i-am gasit unele foarte simpatice cu bufnite si diverse altele, ea vroia d-alea cu stelute. Asa ca pana la urma a venit ta-su acasa cu un set complet, cu boneta, sortulet, facalet, tel, forme cu stelute, forma de cozonac etc 🙂
Mie mi-a venit rau cand am vazut eticheta cu pretul, pot sa spun doar ca la reducere 50% a fost 9,99. De banii astia imi cumparam pantofi. Really. Am vazut cand ii cautam pantofi de balet, ca erau reduceri d-alea nesimtite. Am balit, am probat si eu o pereche-doua, dar nu mi-am luat nimic.
Eh, si-asa mi-a zis mama ca-s miriapod, la cate perechi de incaltari am.

Sunt fericita ca avem cadouri pentru pumpkina, restul conteaza mai putin.
Mie-mi place Craciunul pentru ca pot face cadouri, pentru ca peste tot sunt luminite si pentru ca macar o data pe an, oamenii-si aduc aminte sa fie un pic mai umani.

Craciun fericit tuturor! 🙂

 

Anunțuri

titlu


Ce bine-ar fi sa-mi gasesc cuvintele asa cum imi gasesc ritmul respiratiei. Candva visam la un dictionar intreg de noi cuvinte, care sa insemne mai mult, sa aiba intelesuri mai profunde. Acum stiu ca doar tacerea are mai multe sensuri decat orice cuvant.

Ce bine-ar fi ca tacerile mele sa-mi vina ca niste manusi din piele fina, sa nu ma stranga la degetul mic, sa nu ma faca sa zambesc stramb si dureros.