Daily Archives: 30/12/2010

am moasa


Azi am fost la a doua intalnire cu moasa, prima a fost asa, doar ca sa ne cunoastem un pic, i-am intrat in casa de pe strada, fara programare fara nimic.

Mi-a dat un ulei de dat pe burta, mi-a cumparat un amestec special de ceai, a ascultat inima pufuletelui, mi-a luat tensiunea, mi-a controlat carnetul de gravida.. in fine, a facut mai mult decat face medicul ginecolog la control. Pentru ca treaba asta e personalizata.
Deocamdata gagica se focuseaza sa ma puna pe picioare, ca mi-a vazut incheieturile ca niste aripioare de pui subnutrit, si-a zis ca nu se poate asa.
E bine sa stiu ca pot suna pe cineva oricand daca am o problema, mai ales ca aici medicul ginecolog lucreaza doar in timpul orelor de program de la cabinet si in niciun caz sambata sau duminica.

Imi mai place faptul ca tipa este adepta solutiilor homeopate, asa ca pentru tensiunea mea de comatoasa, mi-a zis ca pot inspira un pic dintr-o sticluta cu ulei esential de rozmarin, si imediat imi revin. N-am incercat inca, planuiesc acum sa ma tarasc pana la fierbator sa-mi incalzesc niste apa pentru ceaiul ala special de la ea.

Vreau si eu un ceainic frumos, am balit pe niste poze dintr-o revista, dar n-am sanse sa ma lipesc prea curand. Nu prea intelege masculul asta ca pentru mine este esential sa pot bea ceai turnat dintr-un ceainic frumos, intr-o ceasca frumoasa. Pentru el canile sunt cani. Cu cat sunt mai mari, cu atat mai bine.

In fine, ziceam ca am moasa. Toate serviciile astea pe care le presteaza ea pentru mine, or sa fie platite de catre casa de asigurari. Mi se parea un pic inutila meseria asta, dar vazand cate poate sa faca pentru mine, m-am razgandit. Ea o sa fie legatura dintre mine si spital de-acum inainte, pe ea o pot suna daca ma doare ceva in creierii noptii, ea o sa ma invete tot ce trebuie sa stiu despre nasterea naturala, si ce imi place foarte tare, este ca stie ce trebuie sa fac pentru ca sa ma pun un pic pe picioare.

Sunt un pic obosita si ma incearca o mica raceala, iar astazi cand am iesit din casa la minus 12 grade, am zis ca-mi colapseaza plamanii. Bine ca n-am avut mult de mers, tipa e chiar pe strada urmatoare.

Ma duc sa-mi fac totusi ceaiul ala.

Sanatate si virtute la toata lumea!

 

Anunțuri

sub semnul sarpelui


Mi-e dor de ea.
Nu mi-am dat voie sa plang pentru ca mi s-ar fi facut rau probabil, pentru ca as fi speriat-o pe pumpkina, pentru ca oricum n-as fi plans decat pentru mine si nu pentru ea, pentru ca venea Craciunul si daca ar fi stiut ca mi-l petrec bocind mi-ar fi tras vreo doua dupa ceafa si mi-ar fi spus sa-mi traiesc viata atat cat pot, cat o mai am.

In fiecare zi imi deschid contul de mail si inca nu m-am dezobisnuit sa astept mesajele ei. De fiecare data ma loghez si-mi dau seama ca nu-mi va mai scrie niciodata. Mi se pune un nod in gat, dar ma fac ca nu-l observ.
In seara asta as fi vrut sa-i povestesc despre pufulete nr 2, asa cum ii povesteam la sfarsitul zilei, de cate ori veneam de la control. Mi-am deschis mailul, si mi-am dat seama inca odata ca nu am cum sa-i mai scriu, nu am ce sa-i mai povestesc si ca nici n-o sa gasesc raspuns la ultimele mailuri pe care i le-am trimis.

Nu mi-am dat voie sa plang prea mult, insa mi-am pierdut somnul. Stiu ca nu plang pentru ea, ci pentru mine. Pentru ca mie imi lipseste, ei nu-i mai trebuie nimic acolo unde este.
Stiu ca s-ar enerva daca m-ar vedea acum plangand si aproape ca o pot auzi boscorodindu-ma, asa cum ma boscorodea cand dadeam semne de grava imbecilitate. Aproape. Sau probabil ca-mi imaginez, desi o cred in stare sa vina de pe lumea ailalta sa-mi traga o sapuneala zdravana.

Nu, nu cad in depresii si stiu ca pare ciudat, dar chiar m-am bucurat de Craciun, am fost fericita cu pumpkina mea mica si iubita. Am fost fericita si astazi cand l-am vazut pe pufulete nr 2, insa ma simt dintr-o data mai singura pe lume si asta mi se pare foarte trist.