mici bucurii


Ah, micile placeri ale vietii…
N-am mai mancat rosii de foarte mult timp, pentru ca imi dadeau arsuri, insa in seara asta..wow, un deliciu! Rosii mici, dulci si parfumate, cu paine unsa cu unt din ala buuuuun- cu sare de mare- si rotocoale mici de cascaval. La primele muscaturi din combinatia asta de paine cu unt si rosii, am gemut de placere. Nu cred ca se poate imagina chin mai groaznic pentru un gurmand, decat sa fie nevoit sa se rezume la cartofi fierti si supe.
Sunt constienta ca inca nu pot manca tot ce mi-ar placea, insa pasul asta mic, rosiile astea si untul gras si galbui intins pe paine, au fost nu numai hrana pentru stomac, ci si pentru sufletul meu de mancacioasa🙂

Pufuletelui mic oricum se pare ca ii place viata, fiindca de la slana si ceapa nu ma doare nimic, nici arsuri n-am, in schimb daca il tratez doar cu chestii inofensive gen lapte sau iaurt, vomit ca-n filmele de groaza.
Ma indop in continuare cu portocale, desi mie nu-mi plac, mie-mi place doar coaja aia rasa cu zahar, care se pune in prajituri. Ma bucur ca pot manca ceva fructe, si ca de la ultimul sejur in spital si pana acum, am pus pe mine 4 kile! Weeeeeeeee!
Bine, toate s-au pus pe burta si pe solduri, ca incheieturile imi sunt tot ca ale unui copil de 7 ani, si ala subnutrit, dar oricum ma bucur. La prima sarcina eram disperata vazand cum ma expandez ca un pufulete si cum imi crapa pielea peste tot, ca deh.. de la 48 de kile cu pantofi in picioare, la 72.. e ceva cale, insa acum nu ma deranjeaza. Stiu ca o sa slabesc la loc dupa aia, si ca n-am ce sa fac in privinta semnelor. Oricum sunt o gorgeoasa si o senzationala, nu-mi fac probleme.
Ziceam ca-s fericita ca m-am ingrasat :))))) Ce ti-e si cu viata asta! Acum 6 luni eram disperata ca ajunsesem la aproape 55 de kile, si acum sunt fericita ca am 58 :))))))

Pufarina este extrem de dulce, in seara asta statea in patut la ea, sprijinita cu cotul de o pernuta si vorbea cu ta-su la telefon, sa ii spuna noapte buna. Eu nu cred ca am fost vreodata atat de feminina, pe cat este carnata mica, la cei 4 ani ai ei, asa cum statea si-i spunea lu’ ta-su ca il iubeste si ca o sa ii pregateasca o surpriza cu multe inimoare colorate pe pereti, dar ca vrea si ea un joc wee si un colac roz cu sclipici.
Excroaca mica :)))

 

3 responses to “mici bucurii

  1. Ei da … trebuie sa ne oprim , din cand in cand , sa apreciem micile placeri ale vietii , caci viata ESTE facute din mici placeri. daca le ignoram pe toate …ne ignoram viata .

  2. Si eu ma bacur cand privesc lalele . Mai ales cand nu sunt rupte de viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s