bunica


Ieri am aflat ca tot ieri a fost ingropata bunica. Avea alzheimer si se chinuia asa de vreo 5-6 ani, asa ca a fost cumva o usurare sa stim ca nu se mai chinuie.
Dumnezeu s-o odihneasca!

Bunica ( de fapt bunica sotului, dar pe care am iubit-o si eu foarte mult, si ea pe mine), ramasese ultima din familia ei de boieri moldoveni. Tatal ei a avut un sat-doua prin moldova, dar bunica n-a apucat sa mearga la baluri  pentru ca era foarte mica inainte de razboi, iar apoi au venit comunistii la putere.
S-a casatorit aproape imediat dupa razboi, avea 16 ani. Si-a luat barbat inalt si frumos, dar curvar si betiv asa ca nu l-a suportat. A divortat de el si si-a crescut copilul singura, facand croitorie.
A fost o femeie dintr-o bucata, puteam vorbi cu ea despre orice, dupa ce a murit cel de-al doilea sot al ei acum 5 ani, ramasese singura din familia asta sinistra, care avea simtul umorului.

Ma asteptam sa plang, sa ma simt rau la gandul ca a murit, insa nu pot. E o usurare sa stiu ca nu se mai chinuie, pentru ca de pierdut am pierdut-o cu ani in urma.
Avea din cand in cand momente de luciditate, din ce in ce mai rare insa, si atunci plangea si se chinuia ingrozitor fiindca realiza in ce situatie este. Acum a scapat de toate astea.

 

 

 

 

One response to “bunica

  1. Pingback: Blog de blog 2010 « Ciprian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s