despre cand eram eu corporica


Vorbeam astazi cu maica-mea si dintr-una in alta, mi-am adus aminte de sefii mei greci. Unul dintre ei era complet tampit, poate o sa povestesc candva despre el, insa celalalt era un simpatic. Mic, negru, paros si gras, dar super-simpatic.
In prima luna de munca, mi-au aruncat in spate 9 proiecte, eu intrand intr-un domeniu in care nu mai lucasem niciodata pana atunci. Singurul care a avut rabdare sa imi explice pas cu pas ce am de facut, a fost asta micu’.  Bine, nici eu nu l-am frecat aiurea la cap, in general era de-ajuns sa imi explice o singura data, ca pricepeam.
Ei, si candva la sfarsitul lunii asteia, cand imi venea deja sa ma ascund intr-un colt si sa nu mai ies de acolo, ma vede asta micu’ un pic verzuie la fatza. Acasa ajungeam pe la 7 jumate, la timp sa ii dau sa manance sa o spal si sa o culc pe pitica, dupa care urma o noapte de plimbat prin casa cu copilul infipt cu gingiile in clavicula mea, fiindca ii cresteau dintisorii.  Deci e normal ca eram un pic verzuie, plus ca la job era inchiderea de an, balamuc pe toate cele 9 proiecte care-mi fusesera aruncate peste gard.
Foarte senina, ii raspund la intrebare spunandu-i ca il rog frumos sa nu se mire daca a doua zi o sa apar cu un coif din folie de aluminiu, pentru ca  aud mereu voci, si am inteles ca asta e remediul.
Tipul ma priveste putin uimit, cred ca se intreba la modul sincer daca sunt normala la cap sau nu, dupa care vazand ca pe mine ma apuca rasul, incepe si el sa rada. Cred ca ala a fost momentul in care ne-am imprietenit oarecum. Nu ca ar fi avut vreo jena sa urle la mine ca descreieratul fiindca amanta lui care-mi era subalterna, futea cate ceva pe proiect, insa omul era simpatic.
De atunci mi-am dat seama ca se poate glumi cu el, si cand era in toane bune iar eu stiam ca nu a bulit nimeni nimic pe nicaieri, imi mai permiteam sa-l amenint  ca daca imi mai cere inca un raport, ii colorez toate ixelurile in roz de-atunci inainte.
Am si facut asta de altfel, cu rapoartele pe care le trimiteam celuilalt sef, ala mare. Toate ixelurile mele erau colorate in galben, roz, portocaliu, bleu, verzui si mai ales cyclam. Mult cyclam. Asa ca tampitul nu citea niciun raport, ca se enerva. Mi-a cerut la un moment dat un raport simplificat, care sa includa insa datele din toate celelalte 10 rapoarte zilnice pe care le faceam, si sa folosesc doar doua culori, maximum!
:)))))))

Oh, ce vremuri.. obisnuiam sa fantazez ca seful ala mare va fi mutat undeva in Siberia, si ca va folosi balega de ren ca sa faca focul in iurta. Cu pantalonii lui ridicati pana aproape de subrat, cu zgarcenia lui care-l facea sa manance doar iaurt cu covrigi toata ziua si pretindea ca si noi sa mancam la fel.. Cu ciocolatele pe care ni le dadea de Craciun, desi erau ramase de la Paste, cu miile de rapoarte inutile pe care trebuia sa le facem desi el nu citea niciunul, raporta doar ce i se nazarea lui, dupa care facea scandal ca ce a raportat el nu se pupa cu ce am raportat noi.

Nu mi-e dor de stresul si oboseala de atunci, mi-e dor oarecum de oamenii cu care am lucrat. Eram cu totii un fel de luptatori in munti, chinuindu-ne sa ne pastram mintile. Sigur ca erau si mancatori de cur, si pitzipoance, si tot felul de alti tampiti pe acolo, insa cativa dintre ei erau chiar oameni misto.
Unul dintre oamenii astia simpatici, era kinderul de la IT, care ma hranea cu sandwichuri facute de iubita lui atunci cand n-aveam bani sa-mi iau mancare, si care era asa dulce ca nu ma puteam abtine sa nu il chinui. Ii explicam de exemplu cum o sa se insoare el in max un an, si-i argumentam dandu-i exemple de comportament al tipelor care sunt decise sa se casatoreasca. Evident ca toate exemplele erau identice cu ceea ce facea si spunea gagiga-sa, si n-aveau nicio legatura cu casatoria, insa imi placea sa ii vad lucirea aia de panica in ochi. Ce ticaloasa sadica eram! :))))
Nu m-am obosit niciodata sa ii spun ca asa cum se purta gagica-sa se poarta toate femeile in general, chiar daca au, chiar daca n-au chef de maritis :))

One response to “despre cand eram eu corporica

  1. „kinderul de la IT, care ma hranea cu sandwichuri facute de iubita lui”
    epic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s