the lost valentine- mai bine nu.


Plm, la holiud mai au un pic si or sa faca filme de lung-metraj cu copii orfani si catelusi chinuiti. Spun asta pentru ca in masochismul meu de femeie plina de hormoni si umflata ca tipul de la Michelin, m-am uitat la ” The lost valentine”. Si nu numai ca am inceput sa ma uit la el, dar l-am vazut pana la sfarsit! Am fost chiar curioasa sa vad pana unde merg, cat de tare intinde coarda regizorul, cat de tare s-au strofocat scenaristii.

Ca sa si exemplific: o doamna de 80 de ani, si-a asteptat timp de 65 de ani sotul disparut in razboi. Sot care i-a spus ca trebuie sa plece la lupta, ca nu poate sta deoparte, desi ea era gravida.
Bun, pana aici nu-i nimic, s-au mai vazut tampiti d-astia, dar dupa ce au frecat actiunea undeva intre lacrimogen si „sa moara ma-sa”, ajung la sfarsitul filmului, unde totul se lamureste. Adica este inca o basina de film american, in care castingul scoate banii prostilor din buzunare. Eu nu m-as duce sa il vad la cinema, n-as da bani sa inchiriez dvd-ul, si daca ma gandesc bine, nici pe gratis nu l-as mai vedea vreodata.

Ca sa rezum: este un film plin de clisee, facut special ca sa stoarca lacrimi, sa umble la sentimentul nationalist al rednecsilor americani, si sa creasca vanzarea de inimioare si de ursuleti de plus de Sf. Valentin.

Plm, divaghez, dar parca vad ca peste vreo 10000 de ani, niste arheologi vor sta in cur pe marginea unei gropi si vor spune: plm, stramosii nostri chiar erau tampiti, frate, cum plm de-au ales ei ursuletul de plus cu inimioara in brate (pe care scrie I love you), drept simbol al dragostei??? Erau toti zoofili? Aveau ursuletii rozeta mai fina pe vremea aia?

Ihhh, o sa zica lumea ca-s o cinica si ca nu cred in amor nepieritor. Wrong! Cred, dar nu cred in simboluri d-astea cacacioase, din plus de proasta calitate si nici in filme trase de par.

De cati bani ma iubesti tu, iubi? Huh? Wow, mi-ai luat ursulet maaare, sa-mi ocupe toata canapeaua? Inseamna ca ma iubeesti iuuuubiiiii! Si eu te iubesc, vezi? Mi-am cumparat chiloti rosii cu inimioare, pe care mi-i pun chiar inainte sa ma intind in pat in pozitia misionarului, si pe care mi-i dau jos pe sub patura inainte sa ne futem.

Anunțuri

3 responses to “the lost valentine- mai bine nu.

  1. si, dupa atatia ani fara o zi a dragostei, in care aveai grija doar sa fie curat sui sa nu te piste vreun tantar de cur*, dupa alti ani cu valentine, a aparut contraofensiva romaneasca cu dragobetele 😀

    • N-am nimic cu manifestarea dragostei, pe cuvant.
      Eu sunt prima care sa scrie biletele de amor si sa decupeze inimioare, ce ma enerveaza pe mine este lipsa asta de sentiment real. Adica nu mi se pare ca dragostea trebuie manifestata doar o data pe an, de Sf. Valentin, si atunci prin ursuleti cu inimioare in brate.
      O data am plans de bucurie atunci cand un barbat pe care-l iubeam, mi-a dat o pietricica si mi-a zis ca s-a gandit la mine. Pentru ca mie-mi plac pietrele, pentru ca il iubeam, si mai ales pentru ca s-a gandit sa-mi ofere ceva care sa aiba o semnificatie pentru mine.
      O piatra, o scoica, un fir de mac, cateva cuvinte scrise pe un colt de servetel … astea-s cadouri care m-au impresionat si pe care le voi tine minte toata viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s