o femeie intre doua varste


Chestia care mi se pare cu adevarat aiurea in legatura cu maturizarea (ca sa nu spun imbatranirea) este ca pe dinauntru sunt cu vreo 20 de ani mai tanara.
Problema este ca am intrat intr-un cerc vicios, pentru ca desi pe dinauntru ma simt mai tanara decat in realitate, in momentul in care incerc sa pun in aplicare vreuna dintre ideile gen: „hai sa ies in club si sa dansez toata noaptea” sau „pot manca absolut oricat si orice vreau, fara sa se puna un gram pe mine”, imi dau seama ca nu se mai poate. Si-atunci ma loveste depresia si incep sa fac calcule probabilistice: „daca ma las de fumat si incep sa merg pe bicicleta, cred ca mai castig 10 ani, deci 70 plus 10 egal 80.”
Pentru ca adevarul este ca ma uimeste ideea ca am ajuns la jumatatea vietii. Cand am ajuns aici? Cum de-am trecut asa, ca gasca prin apa? Ma asteptam sa fiu mai matura, sa devin dintr-o data un fel de guru, dar sunt doar o adolescenta intarziata, care ranjeste amuzata spre absolut orice.
Sper sa am decenta sa nu merg cu copiii mei in club, peste cativa ani. Pentru ca parintii mei mergeau cu mine si cu sora-mea noaptea in discoteca. Si era absolut ingrozitor, pe cuvant.
Eu inteleg ca aveau chef sa se distreze si ei pentru ca la varsta cand eu aveam 16 ani, parintii mei aveau 37 de ani. 37. Adica atat cat o sa fac eu vara asta.

Mananc rahat, cred ca sunt totusi mai matura in unele privinte, insa undeva in adancul meu, o sa existe mereu o prapastie din ce in ce mai mare intre asa cum ma vad si asa cum sunt pe dinafara. Ma intreb oare cum se impaca cu gandul asta maica-mea sau alte femei care se indreapta spre 60 de ani.

Pe cuvant ca-mi vine sa rad acum. Pentru ca m-am surprins incercand sa ma gandesc la diferenta asta, si-am anulat totul cu un gest involuntar din mana, ca si cum as fi alungat o musca. Cui plm ii pasa? Mie nu.
Ok, nu mai pot alerga, nu mai pot face foarte multe chestii fizice pe care inainte le faceam cu usurinta, dar sunt sigura ca nu-i sfarsitul lumii. O sa fac ce-o sa pot, si gata.
Nu sunt impacata cu gandul ca imbatranesc, dar nici nu ma mai inspaimanta atat de tare. Cred ca incep sa pun accent mai mult pe cea care sunt in interior, decat pe invelisul asta degradabil. Si daca nici asta nu-i semn de maturitate, atunci nu stiu ce e!

 

 

 

4 responses to “o femeie intre doua varste

  1. Exact la asta ma gandeam si eu azi: ca am impresia ca uneori sunt tot in anii de liceu🙂 (ca norocu, nu ma comport ca atunci!) si ca nu sunt deloc constienta de varsta mea. Cred ca pana la urma toti suntem putin defazati cand e vorba de anii ce-au trecut. „Problema” la mine (ar putea parea optimism dar nu e) e ca eu am impresia (gresita!) ca pot face orice. Normal ca nu pot si atunci imi zic ca mai este timp si candva le rezolv eu pe toate. La urma urmei nu am decat 16 ani, ce naiba!🙂🙂

    • :)) da, si-atunci ma intreb cum naiba s-au impacat parintii mei cu varsta lor si varsta mea… macar copiii mei vor avea niste parinti pensionari, nu unii care sa vrea sa vina cu ei in discoteca :))

  2. eu o sa le experimentez pe amandoua. cand o sa am 40, fiu-mio cel mare o sa aiba 16, o sa ne uitam amandoi cu bale curgand dupa aceleasi … daca n-o sa dea el in vreun complex oedipian si o sa se uite dupa chestii mai parguite. sau eu

    si, cand o sa iasa in discoteca no. 3, o sa fiu aproape pensionar(si parca vad ca tot cu mintea de acum, dar muuult mai putin credibil ambalajul)

    • 🙂 un prieten de-al meu mi-a zis odata ca maturitatea la barbati este un moment scurtissim intre adolescenta si andropauza, si ca el personal nu e sigur ca de fapt exista :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s