nostalgii RATB-iste


Am vazut articolul asta la Dollo si mi-am adus aminte de anii de liceu. Filmuletul postat este de prin anii ’70, insa aproape 20 de ani mai tarziu, transportul in comun arata exact la fel.
Eu locuiam in capatul Drumului Taberei si invatam in centru. Deci trebuia sa merg in jur de 15-20 de statii, asta in cazul in care reuseam sa ma urc in autobuz sau troleibuz. In cazul fericit in care ma puteam urca totusi, trebuia sa am grija sa stau cu bratele peste piept, din doua motive:
– in felul asta frecusul inevitabil de vecinii de calatorie, se solda cu mai putine erectii si pipaieli din partea lor
– daca ma apuca cumva mancarimea de nas, ma puteam scarpina. mi s-a intamplat de cateva ori sa uit, sa-mi tin mainile pe langa mine, si sa merg pret de cateva statii torturata de mancarimi cumplite exact in varful nasului.

Din fericire, pe vremea aia eram foarte micuta de inaltime, asa ca macar nu stateam nas in nas cu restul calatorilor. Bine, nici sa ajungi cu nasul la nivelul pieptului sau subratului cuiva nu-i o bucurie, dar era mai bine decat sa-mi respire in fata.
Incepand de printr-a 11-a, cand deja aveam prieten, calatoriile au devenit muuuult mai placute. Pentru ca nu ma deranja sa stau lipita ca un abtibild de trupul lui musculos, mirosea intotdeauna frumos si modul in care ma ferea de atingerile altcuiva, lipindu-ma de geam si avand grija sa nu fiu strivita de valul de oameni, era de-a dreptul emotionant.

Insa RATB-ul nu tine cont de iubire, romantz si alte notiuni care n-au de-a face cu vaselina si rulmentii, asa ca la un moment dat cavalerul meu in blugi si bocanci s-a pierdut pe drum, iar eu am ramas in continuare pipaita, strivita, jefuita in mijloacele de transport in comun.

Dupa inca 20 de ani de la momentul primei mele iubiri consumata prin parcuri si autobuze, inca mai exista ore de varf in Bucuresti, cand stai inghesuit ca o sardeluta in 10 cmp de spatiu, intre alte sardelute. Si intotdeauna vei da peste o doamna cu o sacosa care miroase cumplit si un domn care n-a mai vazut apa de la botez incoace.
Cel mai frumos este cand se intampla sa te sune seful, tu sa stii ca e seful si sa vrei sa raspunzi prompt, sa te chinui sa-ti extragi geanta in care se afla telefonul,  dintre picioarele doamnei din fata, ridicandu-i fusta in cap si pocnindu-l cu celalalt colt drept in testicole, pe domnul din spatele tau.

P.S. Iata si filmuletul, il postez si eu in caz ca nu intrati la Dollo sa-l vedeti

Anunțuri

2 responses to “nostalgii RATB-iste

  1. OMG!!!:-))))))))))))))))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s