furii


Zilele astea am vazut diverse articole despre Bucuresti. Dollo se intreba de ce-i plin de praf, Dojo ca de ce e plin de caini.
Eu doar ma bucur ca nu-s acolo. Pentru ca in fiecare primavara era cate un lot proaspat de caini care sa-mi sara la glezne pe strazi, ma umpleam de bube pentru ca sunt alergica la praf, in fiecare vara plangeam de sarea camasa de pe mine vazand cum cretinii trimisi de primarie „tund” copacii, distrugand cuiburile de pasari, si asa mai departe.
N-am uitat inca, insa nu mai tresar pe trecerea de pietoni pentru ca niciun cocalar nu-si mai tureaza masina facandu-se ca da peste mine cand trec strada, iar cand aud un latrat de caine nu mai sar speriata asteptand sa fiu atacata.
Inainte sa fiu foarte gravida ma plimbam cu pumpkina prin padure  fara sa-mi fie frica de cei care treceau pe acolo, ma plimbam in creierii noptii cu bicicleta prin oras fara sa-mi fie teama de caini sau violatori, si in general cred ca instinctul de supravietuire, cel care mi-a salvat fundul de multe ori in minunatul oras in care am trait pana acum 2 ani, a cam iesit la spalat.
Probabil ca in 5 ani de-acum inainte daca voi vizita cumva Bucurestiul, in primele 10 minute dupa ce ma voi fi dat jos din avion, voi fi jefuita, muscata de maidanezi si calcata de masini.
Faza cea mai nasoala este ca realmente ma doare ca in Ro nu se poate trai civilizat. Si daca vrea cineva sa spuna ca-s o dezertoare, si ca e usor sa vorbesc de dincolo de baricada, ok. Imi asum statutul asta
Pentru ca vreme de vreo 15 ani am incercat sa fac ceva pentru a schimba lucrurile in bine, si n-am avut parte decat de crize de gastrita, tiroida mi-a luat-o razna, m-am umplut de bube pe fond de stress, si in general am fost privita de parca veneam de pe alta planeta. Iar binele facut a fost o picatura de apa intr-un desert, n-a schimbat nimic fundamental.

Ma simt trista de cate ori dau drumul la TV si vad ca-s filme americane titrate in germana. Si ma intreb cum de un popor de dobitoci poate sa-mi ofere linistea si siguranta de care am nevoie ca sa pot trai multumita, iar tara in care m-am nascut nu-mi poate asigura nici macar supravietuirea, ba din contra, incearca sa ma ucida prin toate mijloacele disponibile.
Ca daca nu ma omoara orele lungi de lucru si stressul de la job, poate ma omoara praful, gazele de esapament, sau poate maidanezii care-mi sar la artere imediat ce ma dau jos din masina, sau daca nici ei nu ma termina, poate reusesc doctorii incompetenti, idiotii care fac curse cu masinile prin oras, sau vreo gasca de baieti buni care iau cu japca femei de pe strada.

Nu, nu-s nostalgica dupa Romanica asa cum este ea, sunt doar furioasa pentru ca mi-ar placea sa traiesc acolo asa cum traiesc aici. Sunt furioasa pentru ca fiica-mea uita incet-incet limba romana, desi in casa vorbim numai romaneste tocmai pentru ca ea sa nu uite.
Sunt furioasa pentru ca in cateva saptamani mai vine un copil pe lume, un copil pentru care patria-muma va fi Germania.
Copiii mei vor merge la scoala, vor iubi, vor face la randul lor copii aici. Nu vor vedea niciodata locurile prin care am copilarit eu, copacii in care m-am catarat sau acoperisurile pe care am stat si-am privit lumea.
Se spune ca fiecare dintre noi poarta in compozitia sa chimica, locul in care s-a nascut, poate de-asta si furia mea.

 

 

 

 

4 responses to “furii

  1. Bai, tare bine-ai zis-o!

  2. ihh, nu pot vedea clipul, ca cica nu-i disponibil in tara in care locuiesc.

  3. Eu sunt așa de turată că aș putea să vorbesc o săptămână pe subiectul ăsta. Mulți ani am crezut și eu că TREBUIE să rămânem aici și să schimbăm lucrurile. Acum, sincer îi admir pe cei care au plecat. Mie mi-e lehamite de România, pentru mine țara asta e o sursă de stres, de nervi și greață. Nu mai suport mizeria, mitocănia, agitația, lipsa de profesionalism, lenea, indolența …. Până nu am avut copil nu mi-am dat seama câte gunoaie sunt pe străzi: acum când ies afară cu el din 3 în 3 secunde (fără exagerare!) trebuie să îl iau de mână să nu atingă gume mestecate, chiștoace, paie de la sucuri etc etc. Nu vreau să spun de cîte ori a trebuit să-i spăl papuceii murdăriți de rahați de câine sau cum azi iarnă căutam disperată un petec de zăpada care să nu fie galbenă în care să se poată juca și el liniștit. Mi-e groază să mă duc la pădurea de lânga cartier pentru că e plină de câini vagabonzi (de care mie, recunosc, mi-e frică!) de țigani care stau acolo în corturi fie iarnă, fie vară (și efectiv îmi dau lacrimile când mă gândesc ce stat de căcat putem avea care să lase copii nou-născuți să trăiască în condițiile alea!), de cioburi de sticle sparte și de prezervative aruncate pe jos. Mă apucă tremuratul să văd că sănătatea și învățământul sunt la pământ (și nu e nici exagerare, nici figură de stil, pur și simplu niște ministere, într-adevăr neproductive, dar vitale, nu doar că nu sunt îmbunătățite, ci sunt îngropate cu fiecare „reformă”), că din ce în ce mai mulți oameni visează la câștiguri peste noapte și muncă zero, că ni se pare normal să lăsăm lucrurile în voia sorții, că justiția nu mai e nici măcar o glumă proastă, că cei care conduc acum, la fel ca și cei care au condus acum 10-20 de ani HABAR NU AU de realitate.
    O, aș mai scrie foarte multe… Eu aș pleca și mâine fără nici mai mic regret sau nostalgie. Oricum România aia (cu copacii în care ne cățăram), România aia nu mai există demult!!

    • Da, si eu tot din cauza copilului am plecat, pentru ca dintr-o data n-am suportat ideea ca si fetita mea sa traiasca traumatizata printre gunoaie, caini si idioti agresivi.
      Si crede-ma ca nu mi-a fost usor sa-mi impachetez cateva valize, sa iau copilul de mana si sa plec.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s