the age of reason


Azi m-am uitat la un film frantuzesc „with love from the age of reason”. Dragalas filmul, am vrut sa-l vad pentru ca in el joaca Sophie Marceau.
Desi se termina cu hepiend, pe mine m-a lasat un pic debusolata sa zicem.
In film este vorba despre ” a deveni ceea ce esti” , despre visele din copilarie in care ne inchipuim cum vom fi cand vom fi mari si despre cum Sophie Marceau ajunsa la 40 de ani se redescopera pe sine si-si indreapta viata pe fagasul ideal.

Ei bine, pe mine tocmai asta m-a intristat. Cand eram mica nu mi-am dorit sa fiu nimic. Nici medic, nici profesoara, nici scafandru, nici dansatoare pe sarma, nimic!
Nu m-am putut hotara niciodata ce vreau sa fiu, nu m-a atras niciodata nimic in mod deosebit. Nici macar mare fiind nu pot spune ca o meserie ma atrage mai mult ca alta. Design, PR, management, educatie, politica, audio-vizual, presa scrisa, planificare de evenimente, proiecte umanitare, toate astea mi-au placut, au fost joburi care mi-au adus multe satisfactii.
Si totusi niciunul dintre domeniile astea nu este „calea”. The one.
Ma apropii cu pasi repezi de 40 de ani, probabil ca asta va fi si varsta la care ma voi putea intoarce in campul muncii, dupa ce mai creste bebe un pic, iar eu habar n-am in ce domeniu va fi urmatorul meu job.

Ma uit la sora-mea care-i asistenta medicala. E foarte talentata pentru jobul asta. Are un simt, are ochi, are mana.. nu stiu cum sa numesc talentul asta nativ, insa de multe ori s-a intamplat sa aiba dreptate in privinta unor diagnostice. Eu o tot incurajez sa dea la medicina, pentru ca e pacat sa nu-si foloseasca talentul la capacitate maxima.

Masculul e cu calculatoarele lui. E foarte bun in ceea ce face, si el are un simt anume  pentru meseria asta.

Frate-meu a terminat  psihologia si vrea sa-si deschida un cabinet la un moment dat. Si asta si-a ales un drum bine stabilit, si capatanos cum il stiu, probabil ca va reusi in domeniu.

Pumpkina pana acum juma’ de an vroia sa se faca pictorita, acuma vrea balerina.

Numai eu nu stiu ce vreau. Probabil ca as face din toate cate putin. Nu ma pot hotara la un singur domeniu. M-am gandit foarte bine la asta, de luni de zile ma gandesc sa-mi reiau studiile aici la Universitate. Insa habar n-am in ce domeniu. M-am gandit sa ma fac profesoara de limbi straine, sau sa mai fac niste cursuri de management organizational, sau sa vad cum sunt cursurile de design.. habar n-am nici eu.
M-am gandit chiar sa-mi fac un studio de zumba, sau pilates.. cam pana aici am ajuns cu nebunia.
Ah, si n-am zis de biblioteca :)) da, ma gandeam sa-mi deschid eu o biblioteca😀
Norocul meu ca n-am voce si nici la pictura nu ma pricep deloc, ca atunci ar fi fost chiar ingrozitor. Inca doua posibilitati adaugate la lista m-ar fi bagat in mod sigur in balamuc :))

4 responses to “the age of reason

  1. Ah, nici nu stii cat de bine te inteleg! Cand eram prin clasa a 11-12-a toti colegii stiau unde vor sa dea, ce vor sa se faca. Eu nu. Ma intreaba proful de geografie, care era mai apropiat de noi si facea ore mai neconventionale, ce-mi place totusi sa fac, si sa urmez calea asta. Si i-am raspuns, sincera, ca-mi place sa citesc si sa ascult muzica. Si el mi-a intors sinceritatea: maritate cu unul bogat ca sa nu trebuiasca sa muncesti!😀
    N-am reusit sa-l gasesc pe ala bogat, si apropos de 40 de ani, sa vezi ce aiurea o sa te simtit dupa ce treci de pragul asta si tot nu ti se arata luminita aia…

    • :)) OMG! Si eu care credeam ca o sa fie ca-n filme, sa implinesc 40 de ani si sa stiu brusc ce vreau sa fac pentru tot restul vietii mele :))
      cat despre maritatul cu unul bogat, era sa fac si asta, ca nu stiu de ce dar eu m-am maritat cu singurii 2 amarati care m-au cerut, si cu niciunul dintre aia cu bani, asa ca nici cariera asta n-a fost de mine :))

  2. ăia bogați nu te cer, trebuie înșfăcați când apar și ținut cu dinții, cică🙂

    • yeah, right :))
      nu si daca esti usor batuta in cap si-ai citit prea multe romane de amor definitiv, asa cum am facut eu :))
      i-am refuzat sistematic pe toti aia cu bani, ca am zis ca eu nu vreau sa simt ca ma cumpara ca pe o camila in targ, si nu vreau sa-mi fie jena sa cer bani de ciorapi doar pentru ca eu as fi castigat cu mult mai putin decat oricare dintre ei.
      pe fiica-mea o sa o sfatuiesc sa accepte si unul cu bani, sa-si calce peste mandrie si sa incerce macar :)) desi nu cred ca va avea probleme d-astea existentiale, ei ii place sa fie rasfatata, e obisnuita sa i se dea, sa i se cumpere.. e dreptul ei fiindca e frumoasa si desteapta🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s