ziua zet


Asa, ca ziceam ca ma apuc sa povestesc.

Deci se face noaptea dinainte de ziua Z. De dormit am dormit putin, chinuit, la 6 dimineata eram deja treaza de vreo ora. In drum spre spital imi veneau in minte toate riscurile alea scrise marunt pe foi, riscuri in care-am semnat eu ca-mi bag picioarele si ca mi le asum.
As fi vrut sa-i spun masculului ca in caz de crapat prematur pe masa de operatie, sa aiba grija de pumpkina. N-am indraznit sa fiu atat de patetica, pentru ca m-am gandit ca s-ar fi rastit la mine si mi-ar fi spus ca nu se va intampla nimic si sa termin cu prostiile. Asa ca am tacut dar ma gandeam in continuare ca n-am pupat fata inainte sa plec de acasa, fiindca ea inca dormea.
Si cu gandurile astea pline de veselie, paseam leganat spre spital.

Am ajuns la 7 la salile de nastere, unde m-a preluat moasa. Mi-a dat o camasa d-aia cu vedere la buci, o casca de prins parul, si niste ciorapi albi cu adeziv. M-am uitat la ea intrebator, noroc ca nu stiam cum sa zic: „facem filme porno cu gravide?” ca mi-as fi exprimat verbal nedumerirea.
Mi-a zis ea inainte sa apuc sa balmajesc eu ceva, ca-s ciorapi speciali ca sa nu fac tromboza, ciorapi pe care ii voi denumi de aici inainte „ciorapii iadului” sau CI mai pe scurt.

Echipata corespunzator, m-a intins pe un pat dotat cu perna si paturica. Mi-era somn, ma gandeam ce bine ar fi fost sa ma lase sa dorm un pic inainte de operatie. Doar ca madam moasa, a aparut cu un cateter.
Da, cine stie despre ce vorbesc, in mod sigur simte cum uretra i se face mica si pleaca acasa.
Dupa infiptul furtunetelui in adancul feminitatii mele pishecioase, m-a lasat sa ma bucur de senzatie o vreme si s-a carat intr-o directie neimportanta.
Un medic a aparut si mi-a montat o perfuzie, dupa care mi-a urat toate cele bune si s-a carat.
Masculul se uita la mine, eu ma uitam la el cu lacrimi in ochi. Ma ustura uretra de-mi venea sa plang.
Emotionati deci amandoi dar din motive diferite, asteptam.
Apare moasa si ma taraste cu pat cu tot spre sala de operatie. Masculul ramane in usa care dadea spre blocul operator, si vad ca ii cam tremurau picioarele.
Eu deja simteam ca pe langa emotia lacrimogena data de furtunel, ma cuprindea rapid panica.

Ma parcheaza intr-o sala cu o platforma mare in mijloc, langa una dintre laturi. Din platforma iese o bucata care gliseaza usor sub mine, ma ia ca pe o clatita si ma trage spre mijloc unde ma parcheaza un pic. Platforma pare sa fie dintr-un plastic dur, si e calda. Gliseaza din nou de data asta spre stanga, si ma parchaza pe un alt pat, care avea si suporturi pentru picioare. Suporturile aveau niste pernute albastre din gel.

Cu noul pat ma duce un nene spre alta sala. Unde iar ma parcheaza un pic.
Apare o tipa care-mi zice ca e anestezista de serviciu. Ii explic treaba cu anestezicul la mine, da din cap ca a priceput si ma pune sa ma aplec in fata, peste burdihan. Imi face anestezia in sira spinarii.

Intinsa din nou pe spate, admir neoanele din tavan. Mascati in bleu trec in toate directiile pe langa mine, in timp ce cineva ma impinge spre sala de operatie.

Odata ajunsa acolo, incep sa intinda paravane in fata mea. Habar n-am cine e chirurgul, aud doar o voce de femeie.  Anestezista imi sta la cap.
In cateva minute sunt intrebata daca-mi pot misca degetele de la picioare. Pot. Asa ca ma  panichez cand incepe cineva sa traga de burta mea. Dau sa racnesc la ei ca nu-s anesteziata, dar imi dau seama ca nu simt nimic din ce-mi fac.

La un moment dat, cand trageau aia mai cu spor de burta, mie-mi venea sa vomit, anestezista ma linisteste si-mi spune ca mi-a scazut tensiunea foarte repede, dar ca mi-a dat ceva ca sa imi creasca la loc, asa ca greata imi va trece imediat.
M-am simtit ca in filmele alea in care anestezistul urla la chirurg: il pierdem, i-a scazut tensiunea! Mai ales ca tensiunea mea normala e undeva in jur de 9-10, cred ca i-am bagat un pic in sperieti si eu la randul meu :))

Si cum meditam eu asa la ipostaza de pacienta, vine moasa si incepe sa-mi balmajeasca ceva. Eu acuma recunosc: la germana sunt oarecum lemn, dar cumva reusesc sa ma inteleg cu tot restul lumii, mai putin cu moasa. Pentru ca vorbeste enorm de mult, pe langa subiect, si mie plm.. daca nu imi spui clar, eu nu pricep.
Spuneam deci ca balmajea madam moasa ceva din care eu am inteles doar: copil nu acuma steril doar zice. O aprob ca de obicei fara sa mai incerc sa-mi dau seama ce zice, ea pleaca, dupa care ma intorc spre anestezista: ce-a zis moasa?
Anestezista traduce prompt: a zis ca daca vreti, chirurgul va sterilizeaza chiar acum.  Panicata, o rog sa ii spuna chirugului ca NU vreau sa fiu sterilizata.
(Nu, nu mai vreau si alti copii, insa nici sterilizata n-am avut chef sa fiu)

Anestezista executa prompt, scormoneala din burta mea continua si mai cu spor, la un moment dat aud niste horcaieli, dupa care clar, un plans de bebe.
Moment in care cred ca am umplut punga legata la cateter, adica mai pe scurt: m-am pisat pe mine de emotie. Mi-au dat lacrimile si abia asteptam sa-l vad. La un moment dat o vad pe maosa trecand cu el intr-un prosop, i se vedea doar poponeata si cordonul atarnand.
Mi l-a adus cateva minute dupa aia, mic, rosu, urlator, iar mie in clipa aia mi s-a parut cel mai grozav lucru de pe suprafata pamantului. Am vazut ca-i brunet si ca are par, spre deosebire de pumpkina care era cheala ca o bila, asta avea chiar si o umbra de sprancene.
L-am pupat de cateva ori, dupa care l-a luat.
M-au curatat, m-au cusut, habar n-am ce au facut ei acolo dupa paravan, la sfarsitul operatiei a venit madam chirurg si mi-a zis ca totul e ok si mi-a urat multa sanatate si toate cele bune. N-am vazut decat ca avea ochelari cu rame rosii, ca avea inca masca pe fata.

M-au dus din nou in camera cu platforma, dupa care inapoi in camera de nastere unde ma astepta masculul cu pufosul in brate, mama si moasa.
Pufosul facuse deja baie, era imbracat, si picotea. In somn maraia aproape continuu, ca si cum l-ar fi durut ceva, si presupun ca-l dureau pana si cusaturile de la hainute, ca doar abia iesise de la caldurica.

Masculul era emotionat tot, mi-a povestit ca a venit moasa cu pufosul si i l-a pus in brate, asa plin de sange si de toate alea, cu tot cu prosop, cat a pregatit ea baita.

Restul in alt episod, ca si-asa mi-a luat doua zile sa apuc sa povestesc pana aici :))

7 responses to “ziua zet

  1. Ai sange-n tine de-ai povestit asa relaxata cum a decurs tot😀. Bine ca s-a intamplat in Germania si nu la noi.

  2. hahahaha. io am si acum ciorapii iadului:-)))))))))))) ii pastrez pentru cand mi se pare ca mi-i greu. ma uit la ei si-mi trece:-)))
    de asemenea am ciorapii Sofiei primiti la spital. cado de paste. tricotati. ii punem in fiecare an in pomul de Craciun si nimeni nu crede ca aia ii veneau pin la gambe:D in rest, azi am retrait ceva din momentele acelea deoarece taman ne-am intors de la spital unde dimineata a avut Sof operatia de hernie. pentru mine- care am avut ‘horror-cezariene’ de urgenta- azi a fost mai greu!

    • eu n-am pastrat asa ceva, oricum am fost obraznica si mi i-am dat jos vineri :)) asa ca pana luni dimineata am fost fericita

  3. Ce tare, esti mai tare ca Catalin Radu Tanase, desi povestesti, pare ca acum patasti. Zi mai multe despre ciorapeii aia, de ce ii hulesti atat, strang sau ce?

    • :)) ciorapii iadului strang ingrozitor de tare, asa ca sunt cumplit de greu de pus in picioare daca esti gravida sau abia ai nascut. nu-s convinsa ca ar fi mai usor de pus chiar daca o femeie nu-i gravida sau abia operata.
      pe langa faptul ca strang, tin si groaznic de cald. te incingi in ei de zici ca stai cu picioarele in cazanul cu smoala topita.

  4. E cea mai faina povestire pe care am citit-o in ultimele 6 luni, cel putin. Am stat cu gura cascata pana la sfarsit si de fapt, nici acum n-am inchis-o , asa ca e musai sa povestesti si mai departe:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s