uneori


Uneori in noptile fara luna, marea este intinsa ca oglinda.
Uneori nici macar briza nu adie, iar dimineata vine exact atunci cand obosit, inchizi ochii pentru o clipa spunandu-ti ca nu dormi, ca astepti rasaritul.
Uneori rasaritul nu este evident, nu este ca-n cartile postale, si totusi nu te intrebi daca soarele va mai rasari vreodata si nu ti-e teama de lumina laptoasa care pare ca vine de nicaieri.
Uneori pescarii trec pe langa tine in liniste, iar tu stai intins pe piatra rece si-ti spui ca nu dormi.
Uneori nu ti-e teama ca esti singur si ca umbra ta nu-ti oglindeste cu fidelitate fiecare gest.
Uneori habar n-ai daca plangi fara sa-ti dai seama, sau e de vina ploaia pentru obrajii tai umezi.
Uneori la mare se intampla sa vrei sa te scufunzi pentru totdeauna sau sa te ridici drept spre soare, ca un pescarus.
Uneori cari dupa tine nisip ascuns in buzunare, iar pe rafturile bibliotecii asezi cu grija scoici si pietre.
Uneori ti-e atat de dor de mare, incat daca intri intr-un magazin si vezi un suport de servetele in forma de iola, ti se pune un nod in gat iar ochii incep sa te usture a lacrimi neplanse.

 

 

One response to “uneori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s