habar n-am.


Ma sperie uneori cat de disperati cautam un sprijin, un semn cum ca nu suntem intamplator pe planeta asta.
Unii cauta la gramada, merg pe drumuri batatorite de altii si au senzatia ca si-au gasit implinirea, destinul si scopul pentru care se intampla tot ce se intampla in jurul nostru.
Altii aleg sa caute singuri, merg cate o bucata de drum pe potecile altora, dar in final cauta singuri. Unii au senzatia ca au gasit ceea ce cautau, altii cauta pana la moarte.
Ce ma sperie pe mine este incrancenarea asta cu care privesc unii lucrurile. Drumul lor este singurul corect. Este cel care-ti va revela secretele universului, cel care-ti va da dupa moarte 72 de virgine sau ii va fierbe in cazane pe vecinii tai necredinciosi.
Nu vreau sa discut despre religie, ca nu despre asta e vorba, ci despre nesiguranta cu care pasim cu totii, si despre fanatismul cu care privesc unii dintre noi lucrurile.
Eu de exemplu n-as bea niciodata pipi in scopuri curative sau in loc de-o fanta la terasa. Nu m-as autoflagela, n-as bate cu pietre pe cei care gandesc altfel si n-as considera niciodata ca sunt detinatoarea adevarului doar pentru ca gandesc altfel decat altii.
Pentru mine religia este o optiune la fel ca celelalte, optiune pe care o respect si n-o comentez.

Nu-s prea coerenta dupa inca o noapte nedormita, insa vroiam sa spun ca eu personal ma simt uneori pierduta si mi-ar placea sa gasesc pe drum niste semne care sa-mi spuna daca merg in directia corecta, sau macar care este destinatia. Din cauza asta uneori imi citesc horoscopul sau imi citesc in rune sau in tarot pe net. Raman la fel de confuza ca inainte de citire, dar macar eu sunt inofensiva in nedumerirea mea.
Altii, cei despre care vroiam sa vorbesc, devin maniaci, incearca sa indese adevarurile lor pe gatul celorlalti nedumeriti, pretinzand ca au raspunsuri pentru tot. Si in mare majoritate citeaza pasaje din Biblie, pentru ca Biblia este cartea tuturor raspunsurilor. Nu proceseaza nimic, doar scuipa niste axiome general valabile.
Nu spun ca Biblia nu contine raspunsuri. La fel contine si Coranul, si Tora si Bhagavad-gita, ce ma enerveaza pe mine este faptul ca niciunul dintre drumurile astea nu este al meu. Nu pot crede 100% intr-o singura cale. Stau ca magarul lui Buridan si intre timp viata mea trece, se scurge ca apa printre pietre, pe drumul cel mai la indemana in momentul respectiv, fara sa stiu cu adevarat incotro ma indrept si cum ar fi trebuit sa arate viata mea.

Aseara am vorbit cu o prietena care toata viata ei a fost libera, frumoasa, curtata, plimbata prin toata lumea, a fost o femeie intretinuta, si-a vazut de visele si aspiratiile ei in timp ce barbatii din viata ei ii asigurau luxul.
Acum vrea un sot si un copil, si am simtit ca pe undeva ma invidiaza. Chiar crede ca viata mea este mai buna decat a ei.
Iar eu nu spun ca n-as mai face copiii astia daca as avea posibilitatea, pentru ca ii iubesc si ar fi o optiune imposibila, sa aleg inexistenta lor acum. Insa mi-ar fi placut ca viata mea sa fi aratat altfel. Sa tin cu dintii de libertatea mea si  sa nu mai cred ca pot repara eu totul.

Nici eu si nici ea n-avem un ghid care sa ne indrume. Alta prietena care crede cu tarie intr-un guru, se confrunta si ea cu diverse indecizii. O alta care este foarte religioasa, isi tine ochii spre cer si intre timp calca in toate gropile.
Alta prietena nu crede deloc in religie si dintre noi toate pare cea mai sanatoasa la cap pentru ca nu cauta si nu asteapta semne indrumatoare. Isi vede de viata ei asa cum stie mai bine.
Viata este asa cum ti-o faci atunci cand nu crezi in destin si alte minuni. Eu din pacate cred. Cred ca trebuie  sa existe un scop al propriei mele existente, scop care nu mi-a fost revelat. Poate unul dintre copiii mei, sau poate stranepotii vor avea un scop inalt iar eu am fost doar o za in lantul asta. Habar n-am si asta ma enerveaza.

Aberez. Asta n-ar trebui sa fie un post de sambata dimineata.
Nici macar nu stiu exact ce vreau. Poate ca mi-ar placea ca viata mea sa fie  un autobahn cu semne clare de circulatie si iesiri spre tot felul de locuri interesante.

6 responses to “habar n-am.

  1. Eu is agnostica si de multe ori cred ca mi-ar fi mult mai usor sa fiu credincioasa si atat (fara sa-mi pun intrebari) pentru ca as fi convinsa ca „someone has my back”. In schimb eu is convinsa ca de mine tine tot. In destin nu cred, nici nu cred ca am vreun scop anume in viata si nici n-as vrea sa fiu o za pentru cineva cu un scop maret ca m-as simti ca si cum as avea un rol secundar in viata mea.

    • Dap. Mi-ar placea si mie sa gandesc asa, dar nu pot. Cumva ma simt o za indiferent de ceea ce fac, pentru ca s-a intamplat sa fiu la locul si momentul potrivit, pentru cateva persoane. Poate ca daca nu eram eu, era altcineva, dar am fost eu si am putut sa-i ajut pe oamenii respectivi.
      Nu simt ca as avea un rol secundar in viata mea, simt doar uneori ca sunt un fel de tub d-ala de laborator, prin care trec substantele pentru ca reactia chimica sa aiba loc in alta parte. De-aia stau si ma scarpin in cap si ma-ntreb ce plm fac eu aici.

  2. Mi-ai luat vorba din gură și textul din drafts🙂 De ceva vreme mă chinui să scriu despre asta, mai scriu, mai sterg, încă nu sunt satisfăcută de rezultat, n-am avut timp suficient să pun vorbele astfel încât să nu fiu înțeleasă greșit. Ideea mea e că în realitate nimeni nu știe exact care-i rostul, fie că sunt credincioși sau atei, nimeni nu poate să afirme cu mâna pe inimă sau cu vreo dovadă că are dreptate. Din păcate fanatici nu sunt numai credincioșii, ci și ateii. Eu una niciodată n-am avut certitudini.
    De aia îi invidiez pe ăia care au tăria unei convingeri 100%. Nici eu nu sunt sigură că dincolo de noi nu există nimic și prefer să cred că undeva se regăsește în complicata ecuație universală și rolul meu. Poate n-o să-l aflu niciodată, dar dacă aș fi sigură că n-am nicio destinație, ce rost ar mai avea să merg?

    • exact! scrie-l, sunt sigura ca tu esti mult mai coerenta🙂
      ar fi trebuit sa il las in draft si sa il scriu cum trebuie intr-o zi in care as fi fost mai odihnita, dar cum nu prea apuc sa fac nimic planuit zilele astea, pana la o data ulterioara mi-ar fi disparut orice chef sa mai scriu🙂

  3. Mi-ar fi placut foarte mult sa fiu credincioasa, viata mea ar fi fost mai usoara… dar na, nu am reusit niciodata.
    Dar cred in iubire si in oameni. Te inteleg cand zici cu tubul potrivit la locul potrivit. Eu cred ca traiesc in filmul potrivit ca sa se nasca C. Weird, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s