chestii

Zilele astea a tot fost vorba de poze aici pe blog, si mi-am dat seama inca o data ca eu apar in poze mai rar ca vampirii. Si uite si de ce:

In caz ca nu v-ati prins, eu sunt chestia cu sal rosu si hanorac cu dungi. Asa apar eu in pozele de familie, pentru ca se pare ca barbata-meu nu suporta sa-mi vada mutra in poze, asa ca de fiecare data apar doar bucati din mine, alea care  sunt pe langa pumpkina.
Plm, daca marea cadrul cu cativa cm, imi intra si mutra in poza, dar asta ar fi insemnat sa constientizeze ca sunt si eu in cadru :)) Nici macar nu ma mai enervez, n-are sens. I-am mai atras atentia de multe ori pe faza asta, dar nu il intereseaza. Asa ca singurele poze cu mine se pare ca sunt cele pe care mi le fac in oglinda, ca pitzipoancele :))

Eh, de-aia nu am eu poze cu mine. Adica am poze cu bucati de maini, umeri, cate un picior eventual, si daca sunt norocoasa poate chiar una unde sunt cu spatele.
:)) chiar o sa le adun si-o sa le postez, ca motiv de divort :))

In fine, ziceam ca ma simt mai bine. Adica n-am mai facut febra, dar din cauza vantului ma dor sssssssinussssssurile. Am iesit ieri un pic dupa-masa, cand s-a deschis festivalul, la 6.
A fost funny o faza. Eram cu carutul si cu 3 fetite dupa mine. Eu o tineam de mana pe pumpkina, ea pe cea mai mica dintre surori, iar cea mai mare incheia sirul.
Trebuia la un moment dat sa trecem printr-o mutime adunata sa auda discursul primarului, numai ca nu prea aveam loc, oamenii erau unul langa altul. Un tip din multime (unul dintre cei 3 nemti misto pe care i-am vazut in ultimii 2 ani) ma vede cu carutul, imi zambeste si imi face loc sa trec. Ii atentioneaza si pe cei din jur sa-mi faca loc, pentru ca „trece o mamica”. Imi zambeste fermecator, dupa care ii cad ochii pe pumpkina, dupa care le vede si pe celelalte doua venind dupa noi. I-au iesit un pic ochii din orbite si-a scapat un „mein Gott”. Eu radeam deja cu gura pana la urechi vazandu-i reactia.

Ieri nu ne-am plimbat prea mult, pentru ca era foarte frig, batea un vant crancen, iar pufosului ii era foame si n-aveam unde sa il scot sa-l alaptez, in frigul ala.
Ne-am intors acasa, fetele au mancat dupa care le-am bagat la culcare. Si-a durat vreo 3 ore pana au adormit. Au chirait, s-au gadilat, s-au batut cu iepurasii de plus, si-au povestit tot felul de chestii care le faceau sa rada..pumpkina sughita si radea, radea si sughita. Pentru ca nu stiu de ce, dar ea de cate ori rade, incepe sa sughita. A trebuit sa stau protzapita langa ele ca sa adoarma, dar am facut prostia sa ies inainte sa adoarma si pumpkina. Care le-a trezit si pe celelalte doua, si-am luat-o de la capat.

Peste noapte pe pitica mea a durut-o genunchiul pe  care si l-a zdrobit un pic alergand la locul de joaca, asa ca s-a trezit plangand si le-a trezit si pe alea doua. Iarasi s-au apucat sa stea la discutii, pana m-am dus peste ele si i-am explicat pumpkinei ca nu-i mai spun poveste seara o saptamana intreaga fiindca nu doarme si nu le lasa nici pe celelate doua sa doarma.

Astazi au plecat la plimbare doar cu masculul pentru ca iar era frig si batea vantul, asa ca n-am iesit cu pufosul. A plecat cu 3 puradei si s-a intors cu 4, ca l-a luat si pe fiul sora-mii cu ei.

Adevarul este ca mi-a placut sa am casa plina de copii. Sunt haioase puradelele astea mici, si rad, chitaie, se prostesc, se fandosesc, sunt dulci de tot. Asta asa, din cand in cand, nu full time, ca n-as rezista :)) Abia rezist la pumpkina si la pufos. A fost bine ca a mea nu m-a frecat pe ficati ca de obicei, pentru ca a avut preocupare iar celelate doua n-au indraznit.
Mama pustoaicelor se astepta sa ma gaseasca pe pereti, a fost chiar surprinsa sa ma vada razand si povestindu-i tot ce au facut cele 3 caprite.

Saptamana viitoare, sambata, este ziua celei mai mici dintre surori. Implineste 6 ani, si-au invitat-o si pe pumpkina la ziua ei, si sa ramana peste noapte acolo. Pumpkina nu-i foarte incantata de idee, mai vedem pana saptamana viitoare ce se mai intampla. Eu m-am bucurat ca au venit astea mici, sper sa mai vina 🙂

Asa. Si acuma cea mai importanta veste: pufosul a inceput sa zambeasca atunci cand vorbim cu el. Zambeste si gangureste un pic. Inca n-am reusit sa ii fac o poza cum trebuie, cu el zambind, insa lucrez la asta.
Ma topeste pur si simplu 🙂