despre povesti


In pana de idei fiindca dupa 4 ani de spus povesti in fiecare seara, era normal sa-mi intre creierul in pauza, am inceput sa reciclez toate povestile si filmele de care-mi aduc aminte.
Asa am ajuns si la inelul Arabellei, cu Mlekota si Blekota :)) I-am servit pumpkinei deja cateva povesti pe baza de inel fermecat, dar de vreun an incoace, personajele principale sunt Rapunzel si Printul.
Deci pot sa-i povestesc „The Transporter” sau „Romeo si Julieta”, nu conteaza, important este sa povestesc despre Rapunzel.
In fiecare poveste Printul este ala care pateste tot felul de chestii amuzante fiindca este mai prostut de fel, iar Rapunzel este rationala si descurcareata.

Aseara de exemplu, m-a pus sa ii povestesc de vreo 4 ori pasajul in care Rapunzel si Printul ii spun mamei balaurului ca fi-su a furat merele de aur ale lui Fat Frumos. Si mama balaurului il pune pe balaur sa se aplece ca sa il traga de urechi, si-l ameninta ca o sa-i rupa urechile si le trimite prin posta lui Fat Frumos, pentru ca nu-i frumos sa furi.

Am cam evitat sa-i citesc povesti, pentru ca mie mi se par foarte sadice. Taieri de capete, infipt in pari, scos inima din piept, rapiri, maritisuri cu forta, copii orfani, oameni mancati etc…
Asa ca am preferat sa inventez eu cate o poveste in fiecare seara.
Pare sa o amuze foarte tare atunci cand balaurii sunt batuti de Print cu sabia la poponeata sau cand sunt transformati in bebelusi plangaciosi, cu „pemparshei”.

In Ro era destul de greu sa gasesc carti frumoase pentru copii pentru ca marea mjoritate erau absolut sinistre. Am cateva trimise de soacra-mea, si mi se par oribile, n-as citi asa ceva copilului in vecii vecilor. Bine ca mi-am adus aminte, ca tre’ sa le recuperez de prin raftul pumpkinei si sa le fac pierdute!
Anyway, aici mergem la biblioteca si imprumutam carti. Saptamana trecuta de exemplu a avut una despre pupicul regal care in loc sa aterizeze in palma printului, a zburat pe geam si a trebuit sa fie cautat si recuperat. Sau inca una foarte simpatica se numeste „eu si fratiorul meu” si este despre ce o sa faca un frate mai mare cu fratiorul lui mai mic, atunci cand cel din urma va mai creste un pic. Carte cu care pumpkina a rezonat foarte bine, chiar m-a pus sa ii promit ca o sa cumpar paturi suprapuse, ca in poze, pentru ea si fratiorul ei.
Cartile sunt frumos ilustrate, cuvintele sunt pe intelesul copiilor, iar povestile in sine sunt foarte dragute.
Cartile scrise de autori romani sunt groaznice. Sumbre, intotdeauna se intampla ceva tragic, evitat la limita. Eventual. In cazul in care nu-i vorba de copii ramasi orfani, bunici care mor, caini pierduti, pisici disparute si asa mai departe.

Eu am impresia ca de fapt autorii de povesti  nici macar n-au progenituri. Sau daca au, or fi legate in beci pe undeva, ca nu-mi pot inchipui un parinte in toate mintile care sa vrea sa povesteasca asa ceva copiilor lui.
Imi pare rau ca am lasat in Ro o carte despre un pisoi, ca-i faceam poze si ilustram cu exemple concrete.
Desenele erau foarte dragute, insa povestea era scrisa gen manifest  comunist. Aceeasi exprimare de rahat, pretentioasa  si seaca, de parca toti copiii ar fi membri de partid cretini.
Mie imi dau impresia de autori d-aia mucegaiti, care au 80 de ani pe un picior si-si clantanesc protezele ganditor intrebandu-se cum sa mai toarne din intelepciunea lor milenara in paginile cate unei nefericite de carti pentru copii.

12 responses to “despre povesti

  1. ohoo..dar daca te gandesti bine, noi am crescut cu fetita cu chibrituri, cu alba ca zapada si cenusareasa ce avea o soacra tafnoasa si niste surori cam pitipoance…mnoa. singurele mai ok erau alea cu pacala…care macar iti puneau capul la miscare nitel, daca erau citite la varsta care trebuie

    • da, dar pe vremea noastra taiatul capului era doar o chestie intr-o poveste. acum e si in filme, si in jocuri, iar din cand in cand si la stiri. de-aia nu vreau sa ii citesc povestile pe care le citeam eu in copilarie.

  2. Nu ai Habarnam si Tragempinge si Doctorul Aumadoare?! Si poeziile alea faine de Elena Farago…hai tu ca sunt carti si de treaba, tre’ numa’ sa scotocesti dupa ele prin librarii. Eu citeam basmele lui Ispirescu sau o puneam pe buna-mea sa le citeasca inainte sa pot eu

    • Really? Aia cu gandecelul si cutu schiop? Mie nu mi-au placut cand eram mica. Iar despre Habarnam si ceilalti, n-am citit.
      Ispirescu, fratii Grimm, astea erau cat de cat ok la momentul respectiv. Acum lucrurile se schimba, ai sa vezi ca tanarul n-o sa inteleaga nici macar jumatate din cuvinte daca te apuci sa-i citesti un basm de Ispirescu.

  3. Mie da🙂 imi parea rau de gandecelul ala si de cat erau de rai copiii cu catelusul schiop: morala mai buna decat asta nu cred ca se poate, ma gandeam zi si noapte cum sa tin o mamaruta in mana sa nu o doara🙂
    ii fain habarnam si restul, le citeam pana am mers la scoala, is sigura ca o sa ii placa de minune daca le gasesti.

    Pai nici eu nu intelegeam multe din cuvintele si expresiile din povesti, dar nu le stergea cu nimic farmecul. Ba o mai implicam si pe mama sa imi explice ce si cum cand ceva nu era clar🙂 Unul din cuvintele astea „de basm” a fost „cositze”, tin minte ca tot discutam cu o prietena ce ar putea fi (ca erau „de aur”) pana am pus mana pe dictionar, aveam unul cu poze, si ne-am lamurit; Unde erai tu google doamne…

    • eu sufeream cand citeam asa ceva :)) astea si moartea caprioarei au fost cosmaruri pentru mine🙂
      decat sa ma apuc sa-i explic pumpkinei ceva (pentru ca ma intreaba pana ajung sa-i explic etimolgoia cuvantului :)) mai bine folosesc expresii contemporane🙂

  4. ai dreptate, blo. elena farago ar trebui deshumata si penetrata in inima cu țărușu. toate povestile romanesti sunt de cacat si te intorc pe dos ca si copil. ma cac pe fat frumos din lacrima si ceilalt. andersen suge!
    bravo mai sus cu habarnam si aumadoare (tragempinge ii de-acolo- le gasesti aici http://cartilecopilarieimele.wordpress.com/ printre celelalte atrocitati.)

  5. Poveştile, aşa sadice cum sunt, au rolul lor în educaţia unui copil. Nu zic de Andersen şi fraţii Grimm, nişte idioţi cu personajele lor cu tot, da’ nu strică să afle copilu’ de mic că cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla nu e bătutul la poponeaţă, că trebuie să treacă printr-un „ritual iniţiatic” (asta e din Harap-Alb), „against all odds”, şi că idealul în viaţă nu poate fi pămpălăul ăla de prinţ cu cal alb sau prinţesele proaste care nu fac altceva decât să aştepte să se mărite. Poveştile româneşti rulz, sunt nişte metafore superbe: răul învinge binele, da’ nu-i chiar uşor, omu’ se deşteaptă pe parcurs, nu-i născut perfect, isteţimea învinge violenţa, e ok să accepţi ajutor, nu tre’ să le faci pe toate singur, e ok să greşeşti, atâta vreme cât îţi repari greşelile… cu alte cuvinte, nu e totul alb-negru, e plin de nuanţe de gri. Zău, uneori am impresia că ăia mici sunt mai deştepţi decât ăia mari.

    • da, dar fiecare varsta cu povestile ei. eu vorbeam de povesti pentru copiii mici, care-s mult prea sadice sau cretine pur si simplu, de parca puradeii n-ar avea decat un sfert de creier. abia de la 6-7 ani incolo cred ca pot aprecia o poveste d-asta cu ritualuri initiatice, pana atunci este mult prea complicat firul epic, plus ca tind sa aiba cosmaruri atunci cand percep raul ca pe o prezenta reala in vietile noastre.
      daca in realitate exista oameni rai care ucid pe altii, iar in povesti exista nenea rau care il omoara pe altul dupa care se transforma in liliac si suge sangele copiiilor, atunci posibilitatea ca dupa usa sau dupa perdea sa astepte un liliac sa-i suga sangele copilului trimis la culcare, devine certitudine in capsorul lui. nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun.
      psihicul unui copil mic este foarte influentabil, si trebuie expus cu atentie la mediul inconjurator. parerea mea.

  6. Ba dimpotrivă, la 6-7 ani se plictisesc de poveşti😛
    Da, există posibilitatea să-i vină idei cu lilieci. Certitudinea e însă că mama e acolo şi când îl prinde pe liliac îl face tochitură cu mămăligă şi i-l dă la cină. Sunt însă perfect capabili să urmărească mai multe planuri narative, nu doar unul, şi chiar n-au nici o problemă în a urmări firul epic.
    Tocmai pentru că psihicul copilului e foarte influenţabil trebuie expus cât mai mult la mediul înconjurător, să vadă cât de diferiţi suntem (fix ca-n poveştile româneşti, nu ca-n alea cu gândăcei drăguţi), unii buni, alţii proşti… Sigur, asta e părerea mea, şi eu îmi cresc copiii să se descurce singuri, să se adapteze, nu să fie puii mamei să dea fuga cu „acuma ce fac?”. (A nu se lua ca şi cum aş insinua că tu nu faci asta). Da’ chiar sunt mai deştepţi decât credem noi, mai intuitivi şi se descurcă mult mai bine singuri decât ne convine, ca mame, să credem. Cu cât sunt mai multe situaţii în care sunt puşi, mai multe tipuri de personaje, cu atât mai bine.
    Nu ştiu exact la ce poveşti te referi, că eu fac alergie instant la cretinităţi şi am şi talentul special de a mi le scoate complet din memorie, dar dacă sunt de-alea cu „era odată un şoricel care era prieten cu o maimuţă etc”, recunosc cinstit că ai mei n-au auzit aşa ceva, mi s-au părut mult prea plictisitoare şi îngrădite din punct de vedere al imaginaţiei. Balauri, dragoni, feţi frumoşi, vrăjitoare, cavaleri, prinţese războinice, de-astea da. Coşmaruri ba.

    • pai si noi la fel, cu singura exceptie ca la noi in povesti nu moare nimeni niciodata :))
      fiecare poveste are cate o morala, este amuzanta, si pumpkinei ii place sa completeze pe parcurs iar eu o las. exceptie facand intrebarile de genul: si cum il chema pe balaur, cum o chema pe mama lui? unde era tatal lui? avea frati? de ce fura? etc..intrebari care ma urca pe pereti, fiindca in felul asta o poveste dureaza si o ora :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s