discutii


Cel putin o data pe luna, am niste conversatii incredibile cu pumpkina.
Am mai spus ca in ultima vreme este obsedata de ideea de moarte, nu vrea sa imbatraneasca nimeni si nici sa moara. Asa ca aseara discutia a inceput despre teama ei ca sub pat locuieste o baba rea si nu poate sa scape de ea.
I-am explicat ca n-are nicio baba sub pat, dar ea e convinsa ca este. Asa ca i-am spus ca daca o vede cumva, sa-i toarne apa in cap, pentru ca babele rele dispar cand torni apa pe ele.
Ochisorii i-au stralucit plini de speranta pentru o clipa, dupa care mi-a zis ca nu, apa n-o sa ii faca nimic.
Ba da, am contrazis-o eu, si i-am povestit scena din Vrajitorul din Oz, i-am zis ca nu-mi vine sa cred ca nu si-a adus aminte de film, pentru ca l-a vazut, si acolo arata clar cum se topeste vrajitoarea.
Mai linistita dupa ce a trebuit sa ii promit ca ii pun filmul din nou, a inceput cu partea a doua.
– dar babele astea rele cum aratau cand erau tinere?
– erau frumoase.
– frumoase ca o printesa, sau frumoase asa, ca o fetita normala?
– frumoase asa, ca o fetita normala
Brusc incepe sa se smiorcaie
– dar eu nu vreau sa arat ca o baba rea cand o sa fiu batrana…
– tu n-o sa arati ca o baba rea, in niciun caz!
– dar ai spus ca si ele cand erau tinere erau frumoase….
– da, dar ele erau asa, doar un pic frumoase, tu esti foarte foarte frumoasa, tu n-o sa fii niciodata urata!

Incepe sa se smiorcaie si mai tare: dar tu o sa fii batrana, si eu o sa fiu batrana, si tu o sa mori!
-eu n-o sa mor, si n-o sa mori nici tu, stai linistita
– ba da, ca asa se intampla, ca asa vrea Doamne-Doamne
????!??!?!??!?!?
-ummm… pai ce crezi ca s-ar intampla daca am trai cu totii pe pamant? n-am avea loc nici sa tragem un partz, asa ca trebuie sa facem loc si pentru ceilalti, sa se nasca si ei
– dar eu nu vreau sa mai moara nimeni, si l-am rugat pe Doamne-Doamne sa faca o lume mai mare, sa incapem cu totii, dar n-a facut!
?!?!??!?!?!?!
– pai de unde stii tu ca n-a facut, poate deja lumea este mai mare si n-o sa mai moara nimeni
– ba nu, mai tii minte cand am fost noi cu masina cu A.( frate-meu), si am vazut pietrele alea pentru oamenii morti? (am trecut pe langa un cimitir)
– pai da, dar oamenii aia au murit cu mult  timp in urma, nu acum
– dar eu nu vreau sa mori si sa ai piatra din aia…
(plansete)
– mami, cand o sa mori si o sa fii acolo in pamant, o sa arati ca skeli? (skeli fiind scheletul de plastic din sufrageria sora-mii care nu, nu-i nebuna, dar e cadru medical, si fi-su avea abonament la o revista care avea incluse body parts :))
– nu, eu nu o sa arat ca skeli, nu mai plange,ca nu o sa arat asa
– dar daca o sa stai in pamant, o sa mai ai ochi?
???!?!??!?
– eu n-o sa stau in pamant, o sa ma duc in cer, sa stau pe norisori
– in cer, acolo unde sunt monstri????
– nu, draga mea, nu sunt monstri acolo
– ba da, pe alte planete, am vazut eu intr-un film!
…..
si da-i si explica, ca daca cumva pe alte planete locuieste altcineva, persoanele respective nu arata ca noi, dar asta nu inseamna ca sunt monstri. Probabil ca s-ar speria foarte tare sa vada un copil, cred ca ar fugi strigand dupa ajutor…
N-am scapat asa usor, m-a pus sa ii descriu cum arata oamenii care traiesc pe alte planete, dar pana la urma s-a linistit: n-o pandeste niciun pericol imediat de sub pat sau de pe cine stie unde..

Nu stiu despre ce discutam eu cand aveam varsta ei, dar tin minte ce intrebari imi punea frate-meu, si stiu ca se invarteau in jurul subiectelor de mai sus. Viata, moarte, modul in care functioneaza lucrurile, mecanismele care pun in miscare universul, etc..
Un prieten imi povestea despre baietelul unei cunostinte, care punea tot intrebari d-astea, si culmea este ca odata intreband ce este focul, iar mama lui fiind fizician, i-a explicat exact in timp ce se invartea prin bucatarie. Tipa mai sa cada in fund cateva zile mai tarziu, cand copilul ei ii explica altui plod, cum sta treaba cu focul.
Tin minte ca una din discutii, purtata intr-un taxi, ne-a facut sa radem in hohote, soferul cel putin se incovrigase peste volan.
Trecand prin enspe intersectii in care politaii mai rau incurcau circulatia, frate-meu intreaba cine i-a facut pe politai. Ii explic ca politaii sunt oameni ca toti oamenii, deci au mamici si tatici. Frate-meu nervos, imi spune: nuuu, cine i-a pus pe ei sa stea in mijlocul drumului?
Statul i-a pus, asta e serviciul lor, a fost raspunsul meu.
Piticul sta, se gandeste un pic, dupa care concluzioneaza: statul asta cred ca e cam prost.

 

Anunțuri

8 responses to “discutii

  1. Deci e clar ca sunt cela mai mare FREAK de pe planeta….

  2. Haios frate-tu 🙂
    Si ai ceva treaba cu pumpkina, nu gluma…

    • daca as mai avea nervi si rabdare sa stau de vorba cu ea ore intregi, cred ca as umple blogul :))
      asta ori se face filosoafa, ori coafeza, ca numai categoriile astea doua isi pot da cu parerea despre viata si moarte, la orice ora din zi si din noapte :))

  3. In cer sunt monstri!

  4. Pai fata eu nu-s capabila s-o vrajesc pe a mea deloc. M-a intrebat daca o sa mor, i-am zis ca da, peste muuulti ani, dar da. Daca ma intreba de schelet, ii ziceam tot ca da. Plus ca la noi lipseste cu totul cerul, godul, etc.

    • pai si eu i-am zis ca o sa mor peste multi ani, dar a inceput sa planga si sa-mi spuna ca nu vrea sa mor, ca nu vrea sa fie singura, fara mine. de-aia nu vrea nici sa imbatranesc, fiindca stie ca inainte sa mori, imbatranesti :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s