shopping extrem


Ieri pe la pranz asa, m-am uitat pe geam. O caldura si-un soare…
Pe la 1 m-am uitat din nou- soare si cald.
Pe la 2 la fel.
La 3 am iesit pe usa sa plec cu puradeii in Erlangen (nu guglaiti ca va zic eu: e orasul al mai mare de langa Nurnberg, care-i capitala de pe-aici).
Soare, frumos, fac 2 pasi, incepe sa ma sufle vantul. Nu ingrijorator totusi, desi purtam rochie. Ajung in statie, constat ca tocmai am ratat busul care a venit mai devreme cu un minut, si stau sa-l astept ce urmatorul care venea peste juma’ de ora. Si cum stateam noi asa frumos si asteptam, pufosul urla pentru ca-i era prea cald, il strangeau pampersii, se caca -cu alte cuvinte ii era somn- pumpkina canta cantece de spalat pe creier fetitele (ceva cu barbie) iar eu ma uitam ingrijorata ca brusc deasupra noastra se adunau niste nori.
Ma uit la ceas, vad ca mai avem un sfert de ora pana vine busul, asa ca decid sa ne intoarcem sa luam umbrele, iar eu sa-mi indes curul in niste blugi.
O luam la trap, pumpkina se intinde pe asfalt dar ajungem acasa fara alte urlete. Intre timp vantul incepuse sa bata zdravan si nu mai era soare.
Intru in casa, arunc rochia de pe mine, rastorn pe jos un raft intreg de toale pentru ca nu-mi gaseam blugii mai repede, ii gasesc, ma indes in ei, arunc un pulover subtire pe deasupra, un sacou si fug sa inhat si umbrelele.
Ies din casa, pumpkina era in fata scarii cu pufosul. Afara se rostogoleau ghemotoace de iarba, frunze, mucuri de tigari si tot ce se mai putea rostogoli in vartejuri pe trotuar, plus ca incepuse sa picure. Ii dau pumpkinei geaca de ploaie, intind plasticul peste carut, si ia-o la fuga spre statie. Si noi fugeam, si vantul si ploaia bateau din ce in ce mai tare. Am ajuns in statie si imediat ce-am intrat la adapost, in 30 de secunde s-a pornit potopul.
Bah si ploua…aici cand ploua nu raman balti, ca le functioneaza canalizarile (chiar daca au sute de ani, canalizarile astea), dar totusi..nu ma vedeam inotand prin zidul ala de apa, cu copiii dupa mine. Din fericire pana sa vina busul s-a mai potolit.
Soferita a fost foarte draguta si-a tras foarte foarte aproape de trotuar, si-a lasat si busul pe-o parte ca sa ma pot urca mai usor cu carutul.

Pe drum a iesit din nou soarele, iar eu evident ca m-am copt in pulover, care chiar daca are grosimea unui tricou, are totusi maneci lungi. Si e pulover, deci e facut ca sa tina cald, oricum.
Am plecat de-acasa mai devreme, pentru ca habar n-aveam despre mine ca-s pitzi de mall, dar am aflat de cand stau in Germania. Asa ca planuiam sa dau o raita pe-acolo, dar foarte aproape de statie, este un magazin d-ala cu tzoale ieftinute pentru copii. Hainele sunt foarte bune calitativ, dar sunt mult mai ieftine decat alternativele C&A, H&M sau mai stiu eu care.
Asa ca intru, ii cumpar pumpkinei un maldar de tricouri cu sclipici, floricele, pisicute and stuff, imi gasesc sosete pentru cizme inalte (niste chestii simpatice care arata ca ciorapii de pe vremea muschetarilor), stau la casa pana simt nevoia acuta s-o strangulez pe proasta de-acolo cu ciorapeii aia noi si intr-un final glorios ies. Si-o iau incotro stiam eu ca este cabinetul doctorului de ochi, ca acolo mergeam. Pe harta era simplu: te dai jos din statie, ocolesti cladirea prin stanga, and there you are!
Perpedes a fost mai complicat, pentru ca nu stiu cum au tinut aia harta cand mi-au artatat pe net unde-i statia si pe unde tre’ sa o iau eu, dar cert este ca era indirectia opusa. Foarte opusa, dupa ce-am mers cale de catva strazi aiurea.
Ma intorc, tropai cu pumpkina reticenta dupa mine, ajung la cabinet si constat ca am notat gresit ora. Deci sa-i fut in cur cu dialectul lor frankon cu tot! Pentru ca astia pronunta „patru” si suna „cinci”. Asa ca guess what? Exact!
Noroc ca au fost alea amabile desi pe mine ma apucasera toate spumele, si i-au luat pe astia mici la control.
Amandoi sunt ok, desi pumpkina tre’ sa mai vina o data cand incepe gradinita.
In privinta pufosului, doctorita a inceput sa ma intrebe despre cum s-a nascut, ce s-a intamplat, in ideea ca asta se uita la ea cu ochii holbati. Si nu pare prea inteligent in momentele alea, stiu, dar mie mi se pare ca-i normal copilul, iar doctorita de familie n-a zis nimic apropo de privirea lui.

M-am ingrijorat, am inceput sa-mi pun un milion de intrebari, m-am enervat, si inca o data mi-a parut rau ca n-am vrut sarcina asta la inceput. Vreo doua saptamani pana mi-am dat seama ca nu pot lua alta decizie decat sa il pastrez, a fost un chin, iar acum sunt atat de fericita ca-l am, incat sper din suflet ca supararea mea de atunci sa nu se fi imprimat in vreo celula de-a lui.
In fine, prost dispusa, plec de acolo cu gand sa duc pumpkina sa manance. Pufosului apucasem sa-i dau sa suga un pic in camera de asteptare, asa ca deocamdata el tot ce vroia era sa mai traga un pui de somn.
Mecu’ e acolo chiar vis-a-vis de locul unde se mananca chestii pe baza de peste. Bah si-s bune rau chestiile alea, noroc ca si pumpkinei ii place pestele sub orice forma,  asa ca o deturnez de la hamburgerii de plastic, spre ceva mai sanatos.
Mananca un pic, dar n-avea rabdare sa stea cuminte. Era deja vreo 7 ceasul, iar ea nu mai facuse pipi de pe la 1. O intreb, zice ca nu vrea. Isi bea sucul si mergem la H&M sa arunc un ochi.
Iau un maldar de toale, probez pana-mi vine rau, dar evident ca toate mi-erau prea mari. Masurile M sau 34, imi sunt mari, chiar daca am tzatze gigantice si burta grasa, asa ca singurele chestii care mi-au venit cat de cat ok, au fost o pereche de jeansi slim cut, si o camasa superba. A se intelege: in magazin erau o gramada de haine care probabil ca mi-ar fi venit foarte bine, dar nu erau la reduceri, deci nu discutam despre ele.

Am ajuns acasa pe la 9, pumpkina a urlat din toti bojocii ca unde-i bentita pe care a vrut sa i-o cumpar, bentita de care sa-mi bag picioarele daca imi amintesc s-o fi vazut pe bon, nici bonul nu stiu unde este, deci trebuie sa impac fiara mica astazi, orice-ar fi, ca altfel n-o sa mai aud decat „bentita mea” pana o iau razna.

Ah, si m-am trezit la 5. Ma dor picioarele, simt ca-mi pulseaza ca-n desene animate, asa ca n-am mai putut adormi la loc dupa ultimul alaptat.
Sper sa reusesc sa mai dorm un pic mai tarziu, ca la 1 am programare la gimnastica medicala iar eu tot ce-mi doresc este sa zac in varful patului.
Imi place sa merg la cumparaturi, dar cu doi copii dupa mine, mi se pare mai degraba sport extrem decat placere.

4 responses to “shopping extrem

  1. Las’ ca eu pe al meu l-am vrut de numa’ si pentru asta tot imi manca ficatii noaptea si are capul turtacit pe-o parte🙂 daca insist, se mai uita si chiorash – asta sigur nu-i din cauza ca nu a fost dorit:)

    • :)) si a mea numa’ intr-un urlet o tine de 5 ani :)) si cand era mica era clapauga si se uita foarte crucis. bine, clapauga e si-acuma🙂

  2. cat despre cumparaturi, victoriosu’ numa ce cotesc vag catre magazine de haine si incepe sa urle, daramite sa mai si intru in ele…cumparaturile cu barbati, indiferent de calibru = nonono si gata

    • fiica-mea ma pune sa probez tzoale si dupa aia imi zice ca-s grasa :)) deci mai bine cu baietii la cumparaturi, ca macar aia iti spun ca iti sta fenomenal, numa’ sa iesi de-acolo :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s