de dragoste pentru pufosii mei


Contrar instinctului de supravietuire care ar trebui sa spuna si el ceva, mie chiar imi place sa fiu mama. Cand n-o aveam decat pe pumpkina, aveam uneori momente de nostalgie legate de pielicica ei mirosind a lapte, cand era mica. Acum cand il am pe pufos, de cel putin 3 ori pe zi imi indes nasul in ceafa lui si respir adanc: miroase a bebe!
Pielea e fina, mai fina ca matasea, calda, si miroase a lapte, a viata. Ma gandeam ca in curand, pufosul va manca mancare. Va sari peste o masa de lapte. Se va face mare si-l voi intarca, si asta ma intristeaza un pic. Nu ca se face mare, ci pentru ca il voi intarca. Imi plac momentele in care sta la san si se mangaie pe cap daca nu-l mangai eu. Imi plac zgomotele mici pe care le face cand suge, imi place cum chiraie de bucurie cand vede ca urmeaza sa manance si cum prinde cu manutele dolofane sanul si si-l indeasa in gurita cand ii e foarte foame.
Sigur ca o sa fie la fel de dulce si cand o sa bea din biberon, dar sa stiu ca ii pot da copilului meu hrana de care are nevoie, este un sentiment incredibil. Sa stii ca poti da cuiva totul, carne, oase, sange, hrana, dragoste..viata..
Si apoi sa vezi cum creste, cum isi dezvolta gusturi, personalitate, cum gandeste, cum isi pune ciorapii dimineata, si sa stai in fund sa te gandesti ca miracolul din fata ta este carne din carnea ta.
Imi place sa fiu mama, chiar daca asta inseamna sa fiu sac de box, sclav, profesor, gunoier, bucatar, wikipedia, show-man, maseur, papusar si femeie de serviciu. Imi place sa fiu mama pumpkinei, asa duracell si incredibil de frumoasa cum e ea, si mama pufosului, asa serios si dulce cum e el.

Mi-am dat seama ca nu prea spun asta, si cred ca e important sa o spun mai des. Nu ca n-as gandi-o, dar poate ca printre cele care-mi citesc blogul sunt femei care ar vrea sa faca copii, si probabil ca sunt la ora asta speriate de bombe de tot ce-am scris pana acum despre motherhood. Si au dreptate sa fie speriate pentru  ca trebuie sa stii in ce te bagi cand iei decizia, insa in acelasi timp este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla. Cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat mie de doua ori🙂

 

10 responses to “de dragoste pentru pufosii mei

  1. M-ai facut sa zambesc si iti multumesc ! Desi mai demult am spus ca dupa ce te-am citit nu mai doream copii… acum… nu zic ca mi-am schimbat parerea… doar ca … m-ai induiosat! pe bune! Numai bine si nervi solizi, blo !

    • 🙂 Imi pare rau ca ai decis ca nu vrei copii dupa ce m-ai citit pe mine. Desi cred cu tarie ca fiecare parinte ar trebui sa stie de la inceput in ce se baga, imi pare totusi rau ca te-ai speriat. Cand o sa vina timpul, ai sa vezi ca n-o sa iti mai pese ca ramai intr-un singur neuron si ala cu cearcane si isteric🙂

  2. Fain.
    Auzi, da’ cin’ te pune sa-l intarci pe pufos?
    Ca poti sa-l tii in continuare pe san, seara si dimineata, cat vreti voi. Sunt copii care se „desprind” singuri mai repede.

    • stiu ca il pot tine seara si dimineata, nu la asta ma refeream eu, ci la momentul intarcarii, care va veni la un moment dat. ca nu vreau sa rada colegii lui de la scoala ca el inca mai suge la ma-sa :))

  3. of mai blo mai! stii ce mi-a zis mie o femeie cu capul pe umeri? ca nu vrea copii nu din cauza greutatilor sau schimbarilor care intervin odata cu ei, ci din simplul motiv ca citez „nu e o lume in care sa aduci copii.” sunt foarte de acord cu afirmatia ei, in schimb am ales sa nu-i urmez exemplul, chiar de doua ori:)) si in cel mai sincer si egoist mod posibil, o sa spun ca eu am facut copiii doar pentru mine, din dorinta de a ma simti implinita. si am avut dreptate. nu exista pe lumea asta miracol si implinire mai mare, si le spun lucrul asta fetelor mele cat de des pot. si le mai spun si ca le iubesc mai mult decat orice in fiecare zi, ca sa fiu sigura ca le intra-n capsor lucrul asta.
    concluzia? noi suntem cele mai fericite femei de pe lume. cine zice altceva, sa…suga o ceapa!:D

    • e important sa le spun ca ii iubesc, pentru ca vreau sa stie asta, si pentru ca simt nevoia sa imi manifest sentimentele in gura mare🙂

  4. Dap..de acord cu tine,numai ca nu toate sunt pregatite sau stiu sa fie si mame.

    • bine, sa fim seriosi, cine e pregatit 100%. nici eu nu sunt, insa incerc sa ma adaptez, sa invat, si sa nu ii las pe astia mici cu sechele ireparabile :))

  5. De s-ar putea pune intr-un borcan mirosul de bebe, sa poti sa-ti bagi nasul in el din cand in cand…
    Sunt momente cand reproduci aici ce-mi zice sotia despre momentele ei cu piticii. Pe cuvant. Mi-e drag sa te citesc.

    • multumesc🙂
      toate mamele trec prin ce scriu eu aici. Bine, unele care-s mai zen decat mine probabil ca nu au creierii chiar asa pusi pe bigudiuri :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s