amintiri amarui


Azi ma gandeam la sinistra si la cat de mult seamana cu fosta mea soacra. Inclusiv la statura si obezitate dar mai ales la caracter. Aceleasi crize cand nu obtine ce vrea, aceeasi figura zambitoare pe fata si aceeasi barfa pe la spate.
Bine, sinistra acum se trateaza si sper pentru binele ei, sa functioneze terapia.
Dar sa revin la sirul de idei. De fapt sirul a pornit de aici

Ea este grasa depresiva taiata pe brate pana pe umar, vazuta in bus acum vreo saptamana-doua.
Eh si de la grasa asta depresiva, am sarit la sinistra grasa si depresiva, si apoi la fosta soacra, iar dupa fosta soacra, la momentul cand eu si ex-ul (pe vremea aia de un an-doi impreuna) am mers in vizita la bunicii lui din Chitila.
Iar bunicii ne-au propus sa locuim in doua camarute in spatele casei lor.
Acum cand ma gandesc nu-mi vine sa cred ca am zis „da”. Erau doua camarute care impreuna cred ca insumau vreo 15mp. Fara baie, fara bucatarie. In holul minuscul de la intrare, se putea pune un aragaz si atat.
Fereastra camerei din spate, unde n-ar fi incaput decat un pat ingust, dadea la 20 cm in gardul de lemn din spatele casei. Lipit de camerele astea, in dreapta cum te uitai stand cu fata spre casa, era cotetul porcilor. In stanga, era restul casei.
Eram tineri, ne iubeam si nu ne pasa prea mult unde stam, atata timp cat eram impreuna. But still. Acum mi se ridica parul pe ceafa.
Si deci am zis DA, ne mutam acolo. Eu nu eram prea incantata, dar am zis ca ne descurcam noi cumva. Am ales o vopsea galbena stralucitoare pentru pereti, ca sa mai dea un pic de lumina cosmeliei.
Dupa ce zugraveala a fost gata, nu mai tin minte exact ce s-a intamplat, cert este ca nu ne-am mai mutat acolo. Cred ca am bagat scuza cu scoala prea departe sau ceva de genul.
Oricum, gandindu-ma la perioada aia, nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat. Parca ma uit la un SF. Inclusiv intalnirile dintre parintii si bunicii lui, si parintii mei, ca sa puna la cale nunta.
I shit you not! Eu care ma tot eschivam de la intrarea in randul lumii ca o femeie maritata si nu ca o curva ce eram, stateam la masa cu ei si inghiteam in sec.
Ex-ul m-a inteles foarte bine, a facut front comun cu mine si ne-am bagat picioarele in planurile lor de nunta. Altfel as fi fost maritata de la 19 ani si probabil ca as fi avut si 2-3 copii la liceu acum.

2 responses to “amintiri amarui

  1. Mi-a placut post-ul asta…la fel mi se intampla si mie cand ma gandesc la trecut..de altfel pentru astfel de amintiri am o vorba: previous life. Imi place blogul tau, intru din cand in cand sa citesc, sa rad…mai rar sa plang🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s