despre cum imbatranesc eu pe zi ce trece


Dupa ce mi-a ordonat si re-ordonat toate cd-urile, pufu s-a apucat sa traga de cutia indesata intre dulapul pe care sta televizorul, si priza. Pusa acolo ca sa mascheze accesul la priza, evident.
A incercat sa desprinda manutele de cauciuc puse pe colturile dulapului pentru tv. A „reparat” din nou caloriferul. Si-a tras cu capacul laptopului pentru copii, peste dejte si-a urlat ca disperatul. A tras de pe canapea capacul cosului de rufe, capac in care aduc rufele la uscat. Era plin cu rufe impachetate, si lasat pe canapea fiindca aseara mi-a fost lene sa le mai bag si in sifonier. Ei bine, el a tras capacul si a cazut cu tot cu el. Cu ceafa in marginea de plastic.
Ca sa stea cuminte si sa nu mai faca prostii, l-am indesat in premergator si i-am dat o bucatica de covrig sa o morfoleasca. Pe care l-a rupt cumva cu singurul lui dinte, si s-a inecat. Se facuse pufulete purpuriu, iar eu cu dejtul pe gatul lui nu reuseam sa gasesc bucata cu care s-a inecat. Am reusit sa o imping pe gat in jos probabil, ca la un moment dat a putut sa respire pe nas.

Cu picioarele tremurande, l-am luat in brate si l-am tinut strans vreo 5 minute timp in care m-am invartit ca proasta prin casa. Ce faceam daca nu reuseam sa ii imping bucatica de covrig pe gat?

Dupa covrig a urmat o noua sesiune de controlat caloriferul, respectiv de dat cu botul in elementi, incercari de evadare din sufragerie si asa mai departe.
Acum 15 minute s-a apucat sa-si suga degetelul, deci ii era somn. L-am dus in patul meu, s-a apucat sa studieze girafa pe toate partile, nici urma de somn.

Nu stiu de ce, dar am impresia ca desi pufu e mult mai cuminte in sensul ca urla mult mai putin ca sor-sa, are in schimb la fel de multa initiativa si spirit intreprinzator.
Probabil ca ma va pune si asta pe butuci in curand.

Ah, si ieri dimineata cand ii era somn, a zis „mama”  dar nu stiu daca a zis intentionat sau i-a iesit din greseala, fiindca nu s-a mai repetat de-atunci.

 

 

5 responses to “despre cum imbatranesc eu pe zi ce trece

  1. :)) aseara am fost in vizita la niste prieteni care au o fetita de @2 anisori. si ea tot asa cu multa initiativa, agitatie, triluri de rasete si fericire, bagat degete, scos degete, jucat cu dispozitivele de blocat dulapuri, morfolit o ciocolata in ambalaj pana a inceput sa curga prin toate gaurelele mici de topita ce era, ce mai…distractie continua. O apreciez maxim totusi pentru ca e educata, nu tipa, urla, face crize + am auzit-o sa planga o singura tura cand era atat de obosita incat nu reusea sa adoarma – deh, piscina e buna, dar cu moderatie :))

  2. Eu i-am dat o data lui Victor un sfert de cireasa, de pe care nu curatasem toata coaja (avea cam 8-9 luni). Abia ajunsesem in parc, astea erau primele cirese din mai, am degustat una, i-am dat sfertul fatidic, s-a innecat, a inceput sa tuseasca, a vomitat o cisterna, l-am impachetat, am luat ciresele si am plecat acasa:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s