maro ca camila


Nu stiu de ce au facut astia o obsesie pentru culoarea camilei. Nu ca n-ar fi o culoare frumoasa- pe camile- dar scoasa din context mi se pare groaznica. Nu sta bine nici blondelor, nici brunetelor, nici roscatelor. Poate alora cu parul verde, da’ n-am vazut ca sa pot sa confirm. Mie mi se pare deprimanta. Poate din cauza ca toate camilele par triste, iar eu nu pot disocia camila de culoarea pantofilor din vitrina.

Zau ca prefer de o mie de ori pantofii aia verde-turbat decat unii camel.

Nu-mi dau seama exact de ce, dar prefer oricare alta nuanta de maro sau beige, chiar si maroul cacaniu mi se pare ca arata mai bine ca asta.

Tot din gama petelor pe ochi, luni am fost la un notariat sa-mi legalizez niste copii. Toata zona receptiei era beige. Culoarea asta ar trebui scoasa in afara legii,  zau! S-au facut studii si s-a constatat ca impinge la sinucidere. Probabil ca studiile s-au facut in scolile romanesti de dinainte de revolutie, cand toti peretii erau beige cu alb, iar profesorii sugeau viata din elevi cu o satisfactie sadica.

nah ca :)) mi-am adus aminte de bancul cu Bula si vopsitul clasei. E vechi dar mi-a placut :

Invatatoarea: copii, va trebui sa zugravim clasa. Cum credeti ca ar trebui sa arate? Ia spune tu, Ionescule.
-Pai tovarasa, ar trebui sa fie toata albastra, sa avem impresia ca suntem undeva afara, iar pe tavan sa desenam un soare mare si galben.
-Bai Ionescule, stai jos! Cum sa facem clasa albastra? Nu se poate! Altcineva: tu, Popescule, ia spune tu.
-Tovarasa, eu cred ca ar trebui sa fie verde-verde ca iarba de la bunicu’ din curte. Sa ne aduca aminte de vacanta.
-Stai jos Popescule! Auzi tu, vacanta! Nu se poate, aici veniti ca sa invatati, nu sa va ganditi ca sunteti afara sau in curtea bunicilor!
Bula cu mana pe sus: io stiu, tovarasa, io stiu!
-Bine, Bula, spune tu.
-Tovarasa, eu zic sa facem asa: jumatatea de jos a peretelui o facem beige, p-orma futem o dunga maro..
Invatatoarea sare si-l smuceste din banca: nesimtitule, te duc la director sa stii!
In biroul directorului, invatatoarea se codeste sa-i spuna ce a zis Bula, asa ca il intreaba directorul. Bula raspunde:
-Am zis doar ca ar trebui sa facem partea de jos beige si la mijloc sa futem o dunga maro!
-La care directorul: pai bine bai Bula, si in partea de sus cu ce pula mea dam?

😀 da’ cred ca-l stiati.

In fine, ziceam de culorile astea care mie mi se par deprimante. Pe cuvant ca negrul mi se pare vesel pe langa dubiosenia asta de culoare camel. Da’ ma rog, fiecare cu gustul lui.
Cred ca in Ro s-a produs la un moment dat o cantitate mult prea mare de vopsea beige, asa ca toate institutiile statului au fost obligate sa o foloseasca. Altfel nu-mi explic de ce totul arata la fel de mizerabil chiar si dupa 25 de ani.
Si chiar ca-ti vine sa te sinucizi cand vezi aceiasi pereti, aceeasi culoare deprimanta si aceiasi colegi mancatori de rahat, zi de zi.

Poate ca par sarita de pe fix, dar cand m-am dus sa vad biroul in care urma sa lucrez dupa ce faceam instructia militara, si-am vazut peretii aia (beige, evident) si birourile rapciugoase si scaunele scartzainde si covoarele tocite de pe podea, am zis ca MI nu-i de mine. Asta era joi. Luni in loc sa ma duc sa semnez contractul cu ei,  eram angajata la un  ONG.

Stai ca sar de la una la alta, aiurea. Astept sa adoarma pufu. L-am indopat, i-am dat si laptic, si l-am bagat in patut. Acum sa vedem daca se culca sau nu. Tineti-mi pumnii!

 

 

 

 

4 responses to “maro ca camila

  1. Spui cand a adormit puful, ok, ca mi-au amortit deja degetele😀
    Cat despre camel si beige, brrr.

    • 🙂 acum doarme, ca-i noapte. maine vine mama sa-l culce ca eu o sa fiu plecata la doctor asa ca imi ramane wkndu’ sa ma distrez la max :))
      al tau ce face? doarme?

  2. Dap. Doarme foarte bine fiu-meu, cand il lasa sora-sa in pace si nu-l mai pupa(da, il pupa cate trei sferturi de ora :)). Nu stiu cum se face, dar amandoi copiii adorm usor si au somnul adanc. Plus ca nici nu observ ca mai apare cate un dintisor, doar il descopar.
    Pe de alta parte, fiica-mea are o imaginatie superbogata, acum fiind in faza de „eu nu sunt Maria, eu sunt….(insert vreo 50 de nume si de animale aici). Si macar de n-ar schimba personajul o data la 10 minute…
    Azi s-a dus la o tanti de culoare in autobuz, s-a holbat cateva minute la ea, apoi a venit si m-a intrebat tare, in germana, de ce s-a vopsit tanti cu negru pe fata. Ieri a inceput sa ii spuna soacra-mii ca vrea s-o pupe, dar numai „mami si tati au voie sa se pupe cu limba, deci fara limba”.
    Si o tine tot asa, de ma mir ce-i mai poate scorni mintea.
    Insa, asa cum imi spune ea, „ist nicht dis( deines in dialect) biznis”.

    • :)) senzationala Maria ta🙂
      esti norocoasa ca dorm amandoi. in ritmul asta eu nu stiu daca mai ajung la majoratul lor :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s