de ce


Dupa ce-am prelucrat-o pe pumpkina de cateva saptamani incoace pe tema operatiei, in dimineata asta am avut satisfactia sa o vad pasind zambitoare in rochia ei noua cu floricele.  Aseara si-a facut singura bagajul pentru spital, iar azi-dimineata era vesela ca o vrabiuta.

Si cam pana aici a durat partea frumoasa. Ce pe urma, la 8 jumate am ajuns  la spital. Unde nu erau locuri de parcare decat cu plata.
Iar in parcare m-am infipt pe ultimul loc liber. Dupa care am inceput sa ma rog sa gasesc destui marunti prin buzunare, ca bani am uitat sa iau cu mine.

Dupa scobeli intensive, am reusit sa produc 2 euro adica echivalentul a 2 ore de parcare, desi masina urma sa ramana pe loc pana pe la 6 seara cand ajungea masculul.
Pun mana pe telefon, il sun pe mascul si-i explic problema. Asta era bagat pana in gat in treaba, n-avea nicio masina la dispozitie, dar l-am lasat cu problema pe cap sa se descurce cum o sti.
Am intrat in spital, unde am dat peste un fel de receptie, de ziceai ca-i hotel, nu alta. Am luat bon de ordine, am asteptat sa se afiseze nr nostru, am intrat la o tanti in birou si ni s-a facut internarea.
Dupa care am fost trimise la mama naibii, in partea cealalta a complexului, ca nu e doar o cladire, sunt cateva zeci. Ma rog, spre 50 din cate imi aduc aminte de pe harta.
Cu harta in mana, trolerul dupa mine, plus o sacosa mare cu doi caini si un pinguin de plus, am luat-o la pas spre cladirea nr 22.

Am ajuns acolo, am urmarit sagetile si indicatoarele (labirint, frate) si-am ajuns acolo unde se facea luarea in primire pentru ORL.
Da-i, completeaza hartii, asteapta, asteapta, asteapta.. O sora cu parul rosu turbat si sprancene desenate cu creionul pe la mijlocul fruntii, se tot invartea pe acolo. Ah, si buze foarte rosii, gen Joan Crawford, conturate cu acelasi creion gri cu care isi desenase sprancenele.
Dupa accent parea rusoaica.

Stam ce stam cu rusoaica mai sus mentionata, cand vine un pusti si-mi intinde mana. Se recomanda ca fiind doctorul cutarica. Habar n-am cum il cheama, eram ocupata sa estimez daca are sau nu varsta legala pentru a putea bea in pub. Impresia mea a fost ca n-are, asa ca am inceput sa-i pun diverse intrebari cu privire la procedura, ca sa vad daca stie macar lectia.
Mi-a raspuns vag perturbat pentru ca paream sa stiu chestii gen tipuri de procedura, instrumente folosite si asa mai departe.
I-am bagat lampa in ochi degeaba, ca nu el era chirurgul, da’ oricum acum ma stie de sefa :))

A consultat-o pe pumpkina, iar asta isi tot flutura marginea rochitei aratandu-si strampii asa cum statea pe scaunul de consult. Isi mai falfaia si genele si tragea zambete d-alea pumpkinesti, cu care o sa ucida pustii acneici pe capete, peste vreo 10 ani.
Dupa consult i-am dat hartiile cu analizele de sange ale pumpkinei, dupa care ne-am dus sa asteptam la rand la testul de auz.
Dupa ce am asteptat vreo 3 sferturi de ora, timp in care se umpluse holul cu bosorogi care-mi aruncau priviri dubioase, vine din nou plodul/doctor si ne zice sa mergem cu el, sa nu mai asteptam.
I-am zis ca daca plecam pierdem randul, si ca tocmai urma sa intram, dar el imperturbabil ne zice ca nu mai e nevoie de test.
Really? Atunci de ce pixda ma-tii m-ai pus a astept aproape o ora aici?

Ne duce in alt cabinet si-mi explica cum ca pumpkinei i se coaguleaza sangele greu, si e riscant sa o opereze asa.
Ca trept urmare mai astept 10 minute sa completeze el cu pixu’ un formular si sa mi-l dea, pentru doctorita pumpkinei.

Concluzia e ca pitica trebuie sa faca  un test sa vedem de ce nu i se coaguleaza sangele bine,  dupa care sa refacem programarea, si candva in mileniul asta sa ajunga la operatie, urmand ca in functie de problema, sa i se dea medicatia necesara.

In spital nu era semnal pe nicaieri, asa ca imediat ce-am iesit afara, l-am sunat pe mascul, care era deja pe drum spre noi, dupa ce a luat masina de la seful lui, cred, ca balmajea ceva in legatura cu faptul ca l-a sunat pe asta.
S-a umplut instantaneu de draci, evident, dar nu era vina mea ca n-am avut semnal si mai ales ca nu ne-au oprit in spital. Plm.

Am ajuns inapoi acasa, eu rupta in gura de oboseala, pumpkina plina de avant biciclist.

Si astazi pitica mica a invatat sa mearga pe bicicleta. E absolut minunata!

Despre ce-am mai facut in detaliu, alta data, acum gata, am obosit.

2 responses to “de ce

  1. Bai, deci de maxim rahat. Uff, alta umblatura, alta distractie. Dar nici sa o bage amboulea in operatie nu e o solutie. Bine ca pustoaica e viteaza🙂

    Bafta si multa sanatate🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s